Autorităţile îşi imaginează următorul scenariu: „Un străin, care caută în Germania să scape de persecuţie, trebuie să se înregistreze ca solicitant de azil. Pentru asta trebuie să se prezinte personal la unul din centrele de preluare. În faza următoare, poate să depună cererea de azil”. Acestea sunt regulile Agenţiei Federale pentru Migraţie şi Refugiaţi, BAMF. Este însă numai pură teorie. În toamnă, zilnic peste 10.000 de oameni au trecut graniţa necontrolaţi, în perioadele de vârf, iar în prezent trec în fiecare zi graniţa mai multe mii.

În aceste condiţii, Poliţia Federală a putut să înregistreze numai 10 până la 20 la sută din trecerile nepermise, declară Jörg Radek, vice-preşedintele Sindicatului Poliţiei (GdP). Nici nu poate fi vorba despre controalele trecerilor peste graniţa naturală.

Mulţi refugiaţi apar abia după ce au trecut graniţa, se îndreaptă către un oraş la alegere, înregistrându-se abia apoi oficial la biroul pentru străini. Rare sunt cazurile în care nu se înregistrează deloc. Pentru că dacă nu se află în evidenţa autorităţilor, nu primesc ajutoare materiale şi nici nu pot să-şi înceapă procesul de solicitare a azilului. Iar fără dreptul de azil, nu pot rămâne în Germania.

Dar până la depunerea cererii de azil, nu este exclusă înregistrarea în mai multe locuri, spune pentru DW Mehmet Ata, purtător de cuvânt al BAMF.
Conform BAMF, dacă un solicitant de azil se înregistrează la un centru de primire, datele personale sunt comparate cu cele ale refugiaţilor din baza de date a BAMF şi a Oficiului Central pentru Străini. Oficiul Federal de Criminalistică (BKA) verifică în plus amprentele digitale. Acestea sunt apoi comparate cu cele din băncile de date europene. „BAMF poate, în acest fel, să descopere dacă persoana respectivă a depus mai multe cereri în Germania sau în interiorul UE”, a declarat purtătorul de cuvânt al BAMF pentru DW.

Dar se pare că nici în Germania şi nici la nivel UE, compararea datelor nu funcţionează, cum a arătat de altfel şi cazul atentatorului din Paris. Karl Kopp, referentul pentru Europa din cadrul organizaţiei Pro Asyl, se arată surprins şi iritat de acest caz, în discuţia cu DW.

„Este un mister, cum se poate întâmpla aşa ceva?”, se întreabă Karl Kopp, referindu-se la înregistrările multiple în Europa. Pe de altă parte, adaugă el, ”anul trecut am avut o perioadă foarte haotică. La rândul său, Jörg Radek subliniază faptul că există un schimb de date ale solicitanţilor de azil. Dar la nivel european nu există schimb de date referitoare la migraţia ilegală”. Dacă Poliţia Germană descoperă că un refugiat a intrat ilegal pe teritoriul ţării, nu poate să stabilească dacă a trecut şi pe la graniţa dintre Turcia şi Grecia. Un astfel de schimb de date nu are loc, deocamdată.

Trimis înapoi de autorităţile române

Atacatorul din Paris nu numai că a depus cerere de azil în diferite ţări europene, păcălind autorităţile cu şapte identităţi false, dar a comis şi infracţiuni. În Germania, a fost cercetat pentru diverse cazuri de violenţă şi consum de droguri, petrecându-şi o perioadă scurtă şi la închisoare. Dar dosarul lui de azil a fost prelucrat mai departe.

Conform spuselor lui Ata, dreptul la azil si la protecţia refugiaţilor poate fi refuzat, dacă persoana a fost condamnată la cel puţin trei ani de închisoare pentru o infracţiune gravă. Dar aici nu a fost vorba de o faptă atât de gravă. Faptul că individul era cunoscut ca fiind simpatizant al ISIS, confecţionându-şi steaguri ale acestei organizaţii, nu a neliniştit poliţia. Dacă s-ar fi alăturat unui grup de luptă terorist în Orientul Mijlociu, ar fi fost considerat periculos. Dar aşa, nu a fost pus pe lista criminalilor sau a teroriştilor, a declarat Radek.

Cât de diferit tratează statele UE fiecare solicitant de azil în parte, se poate vedea şi din faptul că bărbatul a solicitat azil şi în România, în anul 2011. România l-a pus pe lista persoanelor suspecte, deportându-l înapoi în Tunisia, cu escortă.

Jörg Radek a învăţat din acest caz: E nevoie de o cooperare mult mai strânsă la nivel european, dar şi în interiorul Germaniei, mai ales în ceea ce priveşte migraţia ilegală şi cererile de azil.