Între anii 1905 şi 1908, a avut o scurtă perioadă de cântăreaţă de cabaret, tot atunci primind şi numele de Coco. Are o tinereţe zbuciumată în plan amoros, ca parteneră a unor bărbaţi înstăriţi. Ajunge, astfel, la Paris, unde îşi deschide în 1910 un prim magazin de pălării, pe Rue Cambon. Ulterior, avea să deschidă un alt magazin la Deauville, unde vindea, de asemenea, articole sportive, apoi un altul la Biarritz. În câţiva ani, bazându-se pe simplitate şi pe confort, stilul lui Chanel a revoluţionat industria modei, iar spre finalul anilor '20, brand-ul Chanel cuprindea o casă de modă, o afacere cu textile, o linie de parfumuri şi un atelier pentru bijuterii de efect, numărul total al angajaţilor ajungând la 3.500 de persoane.

Din 1912 şi până în 1920, Gabrielle Coco Chanel a urcat podiumul designerilor parizieni treaptă cu treaptă. A cucerit piaţa încetul cu încetul, printr-un stil vestimentar simplu, relaxat, dar elegant, cu rochii şi costume simple, bijuterii, parfumuri şi textile.

Una dintre cele mai importante invenţii ale franţuzoaicei este costumul Chanel, compus din fustă până la genunchi şi sacou, accesorizat cu un şirag de perle. A fost, de asemenea, primul designer care a introdus jerseul în lumea modei. A făcut din negru o culoare la modă şi a creat „micuţa rochie neagră”, rămânând mereu fidelă crezului său de a oferi haine comode şi elegante. Printre primele creaţii cu care s-a afirmat se numără şi o rochie croită dintr-un vechi jerseu. Avea să declare, mai târziu, că „succesul meu s-a construit pe acel jerseu vechi pe care-l purtam pentru că era frig la Deauville”.

În 1922, Coco Chanel lansează parfumul „Chanel nr. 5”, primul care poartă numele unui designer, cu ajutorul lui Ernst Beaux, unul dintre cei mai talentaţi creatori de parfumuri din Franţa. De altfel, se pare că Beaux i-a prezentat lui Coco Chanel mai multe mostre, iar ea a ales-o pe cea de-a cincea, de unde şi numele parfumului. Aceasta era obţinută dintr-o combinaţie de iasomie cu alte arome florale, iar produsul obţinut era cu mult mai complex şi mai misterios decât parfumurile cu o aromă unică, existente la acea vreme pe piaţă. Parfumul este „accesoriul nevăzut, de neuitat, fundamental al modei ... care-ţi vesteşte sosirea şi care-ţi prelungeşte plecarea”, după cum ea însăşi spunea. Parfumul a fost produs, de fapt, de către Théophile Bader, proprietar al unui magazin universal, şi de oamenii de afaceri Pierre şi Paul Wertheimer, Pierre devenind ulterior un apropiat prieten al lui Chanel. Parfumul a devenit şi a rămas cel mai profitabil produs al firmei, Pierre Wertheimer deţinând 70% din companie, Coco 10%, iar Bader, 20%. Familia Wertheimer continuă să aibă controlul companiei de parfumuri şi astăzi. În prezent, Chanel prezintă o gamă largă de parfumuri, precum: No. 5, Chance, Allure, Allure Sensuelle, Coco, Coco Mademoiselle, No.19, Cristalle, iar pentru bărbaţi Allure Homme, Allure Homme Sport, Allure Homme Edition Blanche, Antaeus, Platinum Egoiste şi Pour Monsieur.

În anul 1925, Coco şi-a pus semnătura pe jacheta care a devenit un simbol al casei de modă, dar şi pe un nou gen de fustă, care urmăreşte linia corpului. Coco a revoluţionat industria modei, eliberând femeile de corsetele şi fundele purtate până atunci. La prima ei colecţie, modelele purtau jerseuri la o ţinută de zi, material destinat pe atunci doar lenjeriei intime. Câţiva ani mai târziu, manechinele erau tunse scurt şi purtau pantaloni.
În 1926, Coco Chanel a creat „micuţa rochie neagră” (little black dress), o rochie simplă, de culoare neagră, de o lungime medie, mai scurtă decât cele purtate la vremea aceea, care putea fi adaptată la orice tip de eveniment, fie de zi, fie de seară.

Marea criză economică a anilor '30 a avut un impact negativ asupra companiei sale, iar izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a forţat-o să-şi închidă afacerea. Pe perioada ocupaţiei naziste, a avut o relaţie cu un ofiţer german, fiind acuzată de colaboraţionism. Deşi nu a fost găsită vinovată, opinia publică a rămas cu impresia că Chanel şi-a trădat ţara, drept pentru care a decis să plece din Paris. A petrecut câteva luni în Elveţia, apoi la casa ei de la ţară, în Roquebrune. În 1954, la vârsta de 70 de ani, a revenit, însă, în lumea modei. Iniţial a primit critici usturătoare, dar în scurt timp, stilul feminin şi lejer care a consacrat-o s-a impus în întreaga lume.

În 1969, viaţa sa fascinantă a fost transpusă într-un musical pe Broadway, având-o pe Katharine Hepburn în rolul legendarului designer. Spectacolul a primit şapte nominalizări la Premiile Tony, Cecil Beaton câştigând pentru cele mai bune costume şi René Auberjonois — pentru cel mai bun actor.

Coco Chanel a murit la 10 ianuarie 1971, în apartamentul său de la Hotelul Ritz. La peste zece ani de la moartea sa, designerul Karl Lagerfeld a preluat conducerea companiei. În prezent, afacerea este deţinută de familia Wertheimer şi continuă să se dezvolte.

Pe lângă longevitatea creaţiilor sale, povestea de viaţă a lui Coco Chanel continuă să captiveze lumea întreagă, inspirând numeroşi biografi. Totodată, viaţa sa a fost transpusă şi în alte ecranizări de succes.

Numele lui Coco Chanel a fost deseori asociat cu mişcarea modernă. Ea a renunţat la formulele vechi de vestimentaţie şi a inventat o cale de a-şi exprima personalitatea, propunând haine lejere, comode şi simple, care să poată fi purtate cu plăcere, redând, astfel, libertatea femeilor, încorsetate până atunci în ţinute rigide, căci, aşa cum ea însăşi declara, „luxul trebuie să fie confortabil, altfel nu mai este lux”.