Preferinţa pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate — tendinţa fiinţelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală de a utiliza predominant o parte sau alta — stânga ori dreapta — a corpului. Deşi manifestarea cea mai evidentă este preferinţa pentru o mână sau alta, tendinţa se manifestă şi în alte aspecte, chiar şi în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

În trecut existau o serie de superstiţii în legătură cu stângacii: se presupunea că spiritele rele se furişează peste umărul stâng şi se arunca sare peste acest umăr pentru a le îndepărta; vărsarea solniţei însemna ghinion şi acesta putea fi contracarat doar prin aruncarea unei cantităţi mici de sare peste umărul stâng; dacă te mănâncă palma dreaptă primeşti bani, dar dacă te mănâncă palma stângă, atunci dai bani; dacă ţi se bate ochiul drept, te întâlneşti cu un prieten, dacă ţi se bate cel stâng, vezi un duşman; dacă porneşti într-o călătorie cu piciorul stâng, vei avea ghinion, etc.

Până în prezent nu s-a descoperit o explicaţie ştiinţifică pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte. Unele teorii susţin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi şi nu de genele moştenite de la părinţi. Astăzi, stângacii nu mai sunt priviţi cu suspiciune, teamă sau antipatie, opoziţia dreptaci-stângaci este tot mai puţin un criteriu de discriminare, rămânând un fascinant aspect al diversităţii umane.

Abilitatea stângacilor de a folosi mâna stângă în locul celei drepte a stârnit controverse între cercetători. Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenţi decât dreptacii este astăzi respinsă de majoritatea oamenilor de ştiinţă, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este şi ea subiect de dispută, dar există încă specialişti care susţin că stângacii sunt persoane cu un potenţial deosebit, care au în mai mare măsură decât dreptacii, anumite talente şi înzestrări.