Obiectivul cuprinde rămăşiţele unor aşezări de locuinţe lacustre preistorice, construite în perioada cuprinsă între anii 5000 şi 500 î.Hr., pe malurile lacurilor, ale râurilor sau pe zone umede. Excavările efectuate la anumite situri au scos la iveală dovezi despre viaţa din timpurile preistorice, din Neolitic şi epoca bronzului, în Europa alpină şi despre modul în care comunităţile au interacţionat cu mediul înconjurător, evidenţiază site-ul UNESCO.

Aşezările, aflate într-o stare de conservare excepţională, au fost descoperite cu ajutorul investigaţiilor arheologice subacvatice. Acestea constituie una din cele mai importante surse de studiu a societăţilor agrare timpurii din regiune, oferind informaţii despre agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea metalelor, pe o perioadă de patru milenii, care coincide cu una din cele mai importante faze ale istoriei umane: începutul societăţilor moderne.

Cercetările au condus la identificarea rutelor de comerţ în zona Alpilor şi pe platouri, a mijloacelor de transport — ambarcaţiuni de tip canoe sau pe roţi din lemn. Astfel, s-au descoperit două care cu două roţi şi osie, datând din jurul anului 3.400 î.Hr., şi unele din cele mai vechi materiale textile din Europa, ce datează din jurul anului 3.000 î.Hr.

Potrivit unui material documentar prezentat de Deutsche Welle, rămăşiţe ale locuinţelor preistorice au fost descoperite în lacul Constance, în 1864. Pentru a readuce vizibilitatea lor, lucrările de reconstrucţie ale structurilor preistorice au început în 1922.

Cele 111 situri din aproximativ 1.000 de locuinţe lacustre identificate în urma cercetărilor arheologice au fost incluse în 2011 sub un singur obiectiv UNESCO, cu o suprafaţă de 240 hectare, fiind împărţite astfel: 5 în Austria, 11 în Franţa, 18 în Germania, 19 în Italia, 2 în Slovenia şi 56 în Elveţia.