Europa Liberă: Relaţia candidaţilor prezidenţiali cu biserica este un subiect discutat pe larg şi aprins în societatea moldavă. De ce a stârnit subiectul aceste discuţii contradictorii?

Pavel Borşevschi: „Nu ştiu de ce se crede că biserica ar trebui să fie un factor decisiv sau să-şi dea cu părerea la alegeri şi în parlament, şi la cele prezidenţiale. De fapt, Moldova acum, între cei doi candidaţi la prezidenţiale, putem spune că este împărţită în două. Este, probabil, cea mai mare greşeală sau cel mai mare păcat al unui slujitor al bisericii să îşi împartă parohia în două pentru că parohia înseamnă alegătorii, alegătorii înseamnă credincioşii. Şi preotul trebuie aşa de tare să nu îşi iubească cealaltă parte sau cealaltă jumătate a parohiei, aşa de tare să o urască, ca, de exemplu, să îl numească într-un fel sau altul, Doamne fereşte, cu cuvinte urâte pe un candidat, în folosul celuilalt candidat. În cazul dat, aşa cum ar face un tată pentru fiii lui, numindu-l pe un fiu superior celuilalt. De atâta cel mai mare păcat al unui preot azi, al unui slujitor al bisericii este de a se pune pentru un candidat şi împotriva celuilalt.”

Europa Liberă: Vă întreb pe dumneavoastră, parohul Bisericii Sfântul Dumitru din Chişinău, ce să înţeleagă opinia publică, enoriaşii, alegătorii, când o faţă bisericească spune următoarele: „Despre atitudinea doamnei Sandu faţă de moralitatea creştină, faţă de curăţenia sufletească, faţă de tot ce este sfânt, pare să fie abătută mult de la axa normalităţii. Nu avem dreptul moral şi creştinesc să votăm pentru ea”. Şi a mai continuat, printre altele, că nu este căsătorită.

Pavel Borşevschi: „Aceste cuvinte nu au nimic cu învăţătura bisericii noastre. Mai mult decât atât, acest ierarh sau cine este el, preot…”

Europa Liberă: …episcopul de Bălţi Marchel.

Pavel Borşevschi: „Dacă el vorbeşte astfel, cuvintele sunt ale lui, el va fi numaidecât judecat. Întâi de Dumnezeu şi apoi de poporul pe care el îl păstoreşte. Pentru că zice Sfântul Isaac Sirianul: „Chiar dacă vezi un păcat al aproapelui tău, acoperă-l tu cu haina ta şi ţi se vor ierta şi ţie multe păcate”. Deci, un preot, un episcop, noi zi de zi primim spovedania, noi îi primim în biserică pe toţi. Şi pe cel care vine la mine nu-l vei scoate afară. El s-a pronunţat creştină, ea s-a pronunţat credincioasă. În afară de aceasta nu are nicio importanţă. Noi avem parabola samariteanului milostiv. Ea este fiica acestui popor. Ea nu poate fi judecată de un preot, de un ierarh astfel, în sensul mai ales că numai a dorit să fie preşedinte al ţării acestea. Şi aceste cuvinte sunt absolut nesprijinite nici de un adevăr bisericesc, eu mă refer la Sfintele Canoane, decât sunt numai condamnate de biserică şi de însăşi Scriptura şi de Hristos, care, încă o dată, îi dă menirea unui episcop, unui preot amvonul şi Împărăţia lui Dumnezeu, pe care trebuie să o căutăm întâi şi celelalte se vor adăuga. Eu vreau să îmi cer iertare pentru acest episcop de la doamna Maia Sandu şi să îi doresc doamnei succes în alegeri. Ea cu nimic nu este mai prejos decât contracandidatul ei, poate e şi mai superioară. Doamne ajută, poporul va decide. Îmi cer iertare de la doamnă, că sunt şi eu slujitor al bisericii. Şi să mai spun că unii din slujitori uită câteodată la care Dumnezeu slujesc. Şi aici să îi amintesc acestui episcop binecuvântarea Patriarhului Alexei II pentru Gleb Iakunin care s-a încurcat cu politica aşa de tare că Patriarhul l-a chemat la el şi i-a zis: „Oare, părinte Gleb, în mata nu a mai rămas nimic bisericesc? Eşti numai om politic? Atunci pune crucea pe masă”. Şi l-a caterisit pe acel Gleb Iakunin Patriarhul Alexei II. Cred că este numaidecât această binecuvântare pentru că el ţine de biserica ortodoxă rusă şi Patriarhul Alexei II este cel care l-a hirotonit. Să îi ia în seamă cuvintele episcopul Marchel. Aceasta aş vrea să spun şi la ceilalţi slujitori care, în loc de Hristos pe amvon fac astfel sau, Doamne fereşte, încă conferinţă de presă. Atunci să scoată sutana, să scoată panaghia, să scoată tot, barba să şi-o bărbierească şi să spună ce vrea să spună, insigna unui partid şi să iasă, şi să vorbească. Eu, ca preot, ca slujitor şi ca credincios, nu aş vrea un episcop să îmi vorbească mie de la conferinţă de presă astfel de binecuvântări.”

Europa Liberă: Foarte multă lume se întreabă de ce anume feţele bisericeşti încearcă să răspândească în societate această discordie, ură. Şi nu iubire, nu credinţă, nu toleranţă.

Pavel Borşevschi: „Eu, de exemplu, sunt pe undă cu acei preoţi care îl caută pe Hristos. Şi vreau în biserică numai această căutare să fie. Pentru toţi cei care au fost minţiţi cumva de acest episcop şi de acei confraţi ai mei care au fost alături de dânsul, eu, slujitorul lui Hristos, îmi cer iertare de la el şi îi chem în biserică din nou să ştie că sânul biserici este larg deschis pentru ei, indiferent pe cine vor vota acum, în alegerile respective. Hristos – în mijlocul nostru, indiferent, repet, de candidaţii la preşedinţie.”

Europa Liberă: Şi un alt aspect pe marginea căruia se duc discuţii că un candidat trebuie să fie un apărător al valorilor tradiţionale, iar pe de altă parte există problema LGBT. Poate să fie o împăcare?

Pavel Borşevschi: „Un preşedinte al unei ţări trebuie să fie preşedinte al întregii ţări, chiar dacă el, repet, va fi dintr-o parte sau din alta. Aceasta ce înseamnă? Hristos zice: „Pe acel care vine la mine nu-l voi scoate afară”. Şi indiferent cine va veni la acest preşedinte, el trebuie să îl împace, aşa cum vine cineva la preot. El trebuie să îl împace. Dar pacea înseamnă ceea ce a lăsat, de exemplu, în biserică Hristos, iar pentru un preşedinte – ceea ce are el după Constituţie să facă în ţara Moldova. Şi de atât el va răspunde pentru ceea ce face el, conform Constituţie, şi apoi şi conform judecăţii. De acum, dacă are o apartenenţă la o credinţă sau alta, vedem. Dar, mai întâi clar că ar trebui să ţină cont de mărturisirea acelei credinţe pe care o face poporul acesta băştinaş pentru că, totuşi, fundamentul acestei ţări numaidecât îl ţine religia creştin ortodoxă. Şi noi vrem să trăim cu toţii în pace în această ţară. Aceasta trebuie să o facă un preşedinte al ţării Moldova.”

Europa Liberă: Sociologii spun că implicarea bisericii în politică ar scădea din imaginea acestei instituţii. Ce se întâmplă, dacă declinul acesta continuă şi pe mai departe, ca lumea să nu mai aibă încredere în biserică, aşa cum aveau pe timpuri 99% din cei intervievaţi?

Pavel Borşevschi: „Păcatul unui slujitor al bisericii nu este păcatul bisericii. De atât episcopul Marchel, în cazul dat, răspunde de fapta lui. Acesta nu este cuvântul bisericii, este cuvântul numaidecât al episcopului Marchel. De atâta el şi cu preoţii respectivi trebuie să răspundă şi înaintea bisericii. Pentru că adevărul bisericesc nu poate fi al meu; eu pot fi în adevărul bisericii sau pot fi în afara bisericii, când îmi exprim părerea mea şi o dau, mai ales, Doamne fereşte, că ar fi un adevăr al bisericii. De atâta ceea ce a făcut episcopul Marchel este un cuvânt al lui de care el trebuie să răspundă. Biserica nu are nimic cu ceea ce a făcut el. Şi atunci când oamenii nu ştiu să deosebească boala de bolnav, nu ştiu să deosebească păcătosul de păcat, nu ştiu să deosebească biserica de slujitor şi slujitorul de biserică. Deci, un slujitor al bisericii, când este slujitor al bisericii? Când este în adevărul bisericesc. Cine este episcopul Marchel, în afara adevărului bisericesc? Ce are biserica în cazul dat? Biserica este stâlpul şi întărirea a tot adevărul. Hristos zice: „Eu voi zidi biserica mea. Şi porţile iadului nu o vor birui. Şi ea va rămâne până la sfârşitul veacului”. Dacă eu acum nu vorbesc în adevărul bisericesc, şi eu sunt un mincinos. Dar ceea ce v-am vorbit eu este adevărul pe care îl puteţi controla orişicând luaţi simbolul credinţei în mâini. Şi eu am să îmi cer iertare dacă am greşit ceva în faţa dumneavoastră sau a lui Dumnezeu”.

Europa Liberă: Este o explicaţie de ce atâtea minciuni se spun anume în campania electorală?

Pavel Borşevschi: „Este. Este. Aceasta este starea morală şi, cu părere de rău, a unor slujitori ai bisericii. De atât şi avem ce avem în ţara aceasta. Pentru că la noi mita, minciuna este pusă în capul mesei. Suntem plini de minciună toţi. Suntem plini de dorinţă de a ne îmbogăţi, fără ca să muncim. Suntem plini de dorinţă de a amăgi pe aproapele nostru. Suntem plini de dorinţă numaidecât de a fi superiori semenului nostru. De atâta pe acestea trebuie să le scoatem din societate, cu Doamne ajută.”

Europa Liberă