MAI PE SCURT, este ultima emisiune din acest an şi ce ar mai fi de spus? Acum toţi fac bilanţuri, cum a fost acest an 2016, ce am câştigat, ce am pierdut. Am auzit spunându-se cam aşa: un an pierdut pentru Moldova şi un an câştigat de Plahotniuc. Parcă e corect, nu? O publicaţie a comparat anul trecut cu un meci de box între Plahotniuc şi oponenţii lui şi din articol reieşea că după ce a suferit o singură lovitură la începutul anului, atunci când nu a devenit premier, Plahotniuc după asta doar a dat lovituri şi nu a încasat nici una. Numai că autorii acestui articol scăpau din vedere un lucru: acela nu a fost un meci de box. Acest Plahotniuc venise în ring cu o măciucă, o rangă, mai avea în mănuşi bucăţi de metal şi cumpărase atât arbitrul din ring, cât şi pe cei laterali. Când nu reuşea să lovească adversarul cu metalul din mânuşa, mai lua măciuca, sau ranga şi îl trăsnea în coaste ori în cap, iar arbitrii nu scoteau nici un cuvânt. Adică, înţelegeţi ce am în vedere: Plahotniuc a avut de partea lui TOATE instituţiile statului şi oricine îl ameninţa, el îl aresta. Cum să numeşti „sport” aşa ceva? Mă rog, dacă vă place tare să ziceţi că Plahotniuc a învins, ziceţi aşa, dar numai nu numiţi sportul respectiv box. Cotonogeală de picioare, dezbatere de măsele, scoatere de ochi - la aşa ceva da, Plahotniuc a învins.