Igor Munteanu despre eliberarea lui Platon: „Este suspectă, implauzibilă și politică; Dodon are nevoie de el ca de-o bâtă”

„Ieri a avut loc eliberarea lui Platon. Au urmat mii de reacții. Unii au amintit despre ștergerea anilor 2011-2012 din dosarul lui Platon, însemnând începutul devalizării sistemului bancar în RM, comiterea de evaziuni fiscale fără precedent și preluarea de active uriașe în RM prin metode de tip ”carusel”; alții au deplâns influența unor servicii secrete străine în desculparea lui Platon, eliberat din cătușe din rațiuni politice, și mai puțin justițiare. De mai multe ori, Platon a încercat să convingă presa că acțiunile sale de tip „rider” asupra unor bănci și întreprinderi de stat au fost juste și legale. Condamnat la 14 decembrie 2018 la 25 ani de închisoare, Platon a ispășit doar 4 ani, susținând astăzi că „a ieșit să facă justiție, să restituie poporului banii furați din furtul secolului și să curețe RM de elementele plahotniuciste”, observă deputatul.

Igor Munteanu consideră că Igor Dodon are nevoie de Platon și se va folosi de acesta ca de-o bâtă, așa cum Lucinschi s-a folosit de generalul Alexei în 1998, în ajunul formării Comisiei de revizuire a Constituției în direcția sporirii competențelor prezidențiale.

El amintește că în ajunul eliberării lui Platon, actualul șef al statului, a lăudat cu sârg Procuratura Generală că ”ar fi început să dea rezultate în dosarul furtul miliardului”. Acest lucru se întâmplă de fapt, deoarece șeful PG a decis să-l menajeze pe Dodon și PSRM, în cazul unor fraude evidente cum ar fi finanțările din Bahamas și înregistrările video în care șeful statului confirmă primirea unor finanțări ilicite din partea lui Plahotniuc/Iaralov.

Igor Munteanu vine și cu câteva precizări în care accentuiază că Dodon „tratează justiția ca pe un servitor umil la curtea țarului”:

1.Concomitent, I.Dodon deplânge pierderea controlului asupra Curții Constituționale și depune eforturi de a recâștiga pozițiile pierdute prin diverse metode. Să ne amintim că în ajunul deliberărilor asupra creditului rusesc la Curte, Dodon a pus mari presiuni asupra judecătorilor Curții Constituționale pentru a lua o hotărâre favorabilă în favoarea intereselor sale, culpabilizând Curtea de ”eventuala neplată a salariilor și pensiilor”. O altă modalitate a lui Dodon de a prelua controlul asupra Curții Constituționale este legată de ideea sa de a o reforma. O primă mișcare în acest sens a fost convocarea de către Dodon a unui grup de juriști ”notorii”, după cum îi califică comunicatul oficial al Președinției, care include cadre ca: Pulbere, Pușcaș și Midrigan. Ei sunt cei care au trasat modelul de reformare al Curții, ilustrând în acest fel direcțiile de presiune asupra Curții și intențiile lui Dodon.

2. Nu sunt de neglijat nici amenințările în adresa judecătorilor repetate recent de Igor Dodon, cum ar fi „trebuie de luat vreo patru-cinci judecători, de scos imunitatea și de pus la pușcărie”, în contextul ambiției sale declarate de a copia modelul unui președinte omnipotent, competent în toate, fidel ”putinismului” până la moarte. Din 15 iunie, Igor Dodon se va folosi de Platon ca de-o bâtă, așa cum Lucinschi s-a folosit de generalul Alexei în 1998, în ajunul formării Comisiei de revizuire a Constituției în direcția sporirii competențelor prezidențiale. Astăzi, Dodon vrea să ne convingă că este determinat să încalce art.2 din Constituție cu privire la ”suveranitatea și puterea de stat” în scopul preluării controlului asupra justiției și procuraturii și uzurpării puterii în stat. Se știe însă cu ce se termină încercările unora de a se lua la dans cu diavolul. Nu putem ignora însă că pornirile frecvente ale lui Igor Dodon de a trata justiția ca pe un servitor umil la curtea țarului provine din modelul de stat totalitar, care-l inspiră și-l hrănește pe Dodon, după dictonul ”Putin sau nimic!”. Asta-i crezul politic al lui Dodon. Și norocul lui Platon.