„Pentru apicultori, mierea e amară”; Povestea unui bărbat din Strășeni care a început cu 3 familii de albine și acum are 200

„Eu am început apicultura când aveam vreo 23 de ani. Aveam un prieten, coleg de clasă, care se ocupa cu apicultura și mai avem un prieten judecător, lucra la Curtea de Apel. Ne-am făcut noi prieteni, el avea vreo sută și ceva de stupi, mă duceam pe la el pe la stupină, mai vorbeam, discutam. Am început și eu, de la colegul meu am luat vreo trei stupi”, povestește Constantin Cojocari.

Este greu să faci apicultură în Republica Moldova, dar nu imposibil, spune apicultorul.

„Clar că este greu. Acum a început să mai dea statul ceva subvenții, dar acum câțiva nu se dădea nimic ajutor la albinari și atunci tot din buzunarul tău trebuia să cheltui. Trebuia să ai tărie de caracter ca să faci apicultură. Alții care nu aveau lepădau, că nu faci nimic, că mierea este ieftină. Pentru apicultori, mierea este amară - atâta muncă este că nu mai știe consumatorul. Pentru consumator, mierea este dulce, mierea-i bună”, susține Constantin Cojocari.

Speră să poată transmite dragostea față de apicultură și copiilor, mai ales că doi dintre ei sunt implicați sută la sută în afacerea de familie.

„Copiii erau mici și îi luam cu mine la țară. La mine stupina e la țară, unde eu m-am născut, casa e în marginea satului, în Căpriana, Strășeni. Ăștia doi mari au prins dragostea față de apicultură, dar avem și unul mic, clasa a V-a. Când îl întrebăm ce vrea să fie când va fi mare el zice: Eu vreau să fiu ca tata - apicultor”, povestește bărbatul.

În pofida greutăților, nu s-a gândit niciodată să plece din țară. Iar pandemia l-a făcut și mai puternic.

De la mierea de levănțică până la cea de oregano sau hrișcă, apicultorul spune că încearcă să aducă pe masa clientului ceea ce și-ar dori el să aibă pe masă. O miere de calitate a acesta este secretul unei afaceri de succes, spune Constantin Cojocari.