image
Sursa foto: Adevărul.ro

Rusia pregătește destabilizări în RM; Armand Goșu: „Moldova fără energie electrică și gaz, la toamnă, un scenariu probabil”

Republica Moldova este o țintă pentru Federația Rusă și deși nu una militară, atunci una a destabilizării cu siguranță. Kremlinul își va intensifica eforturile în acest sens prin aprofundarea RM într-o criză energetică, care va arunca în sus prețurile, va aduce disperarea în rândul cetățenilor și va reprezenta o puternică amenințare pentru guvernarea pro-europeană de la Chișinău.

Coagularea forțelor de opoziție, coordonate de Dodon și Șor, care ar putea fi filosite pentru a scoate oamenii la proteste, alimentându-le nemulțumirea față de scumpiri, confirmă intențiile Moscovei de a răsturna actuala conduceri a țării și de a întoarce Republica Moldova de pe drumul european. Declarații aparțin analistului român Armand Goșu și au fost făcute în cadrul unui interviu pentru contributors.ro.

Cele mai recente declarații ale unui oficial reprezentant al guvernării de la Chișinău, privind riscul extinderii războiului din Ucraina spre Odesa și Transnistria, aparțin prim-ministrei Natalia Gavriliță, care a vorbit la CNN. Totodată, cu câteva zile înainte, Maia Sandu a interzis intrarea în Moldova a militarilor ruși care mergeau în Transnistria pentru rotația trupelor. Un parlamentar rus a răspuns destul de nervos acuzând Chișinăul că-i glorifică pe criminalii fasciști români.

Istoricul Armand Goşu, specialist în istoria Rusiei şi a spaţiului ex-sovietic, explică diferența dintre trupele care staționează pe teritoriul Transnistriei și precizează că, prin acest gest, Chișinăul doar și-a reconfirmat poziția privind militarii din Transnistria.

Toți suntem în pericol. Cu atât mai mult Republica Moldova, care se află pe linia frontului, practic. Lucrurile ar trebui explicate: pe teritoriul entității separatiste sunt două feluri de trupe, cele rusești de menținere a păcii, care se află legal în Transnistria, potrivit armistițiului din vara anului 1992, și Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care nu are nici o bază legală. Maia Sandu a explicat încă de acum trei ani diferența dintre cele două structuri și a cerut evacuarea militarilor ruși din Grupul Operativ precum și retragerea depozitelor de muniții și modificarea statutului trupelor de menținere a păcii, adică transformarea lor dintr-o misiune militară rusească într-una civilă sub mandat internațional. Deci, Chișinăul n-a făcut decât să repete pozițiile oficiale din ultimii ani. E multă ipocrizie în reacția Moscovei. După 2014, adică după anexarea Crimeii, rotația trupelor s-a făcut local în Transnistria. Adică, militarii erau recrutați dintre localnicii cu cetățenie rusească. Doar ofițerii veneau din Rusia, prin aeroportul de la Chișinău. Veneau în civil, unii aveau și pașapoarte transnistrene, nu doar rusești. Nu spuneau poliției de frontieră că sunt militari și se numără printre comandanții Grupului Operativ”, a explicat Goșu.

Acesta se arată convins că Rusia nu este cointeresată de o escaladare a conflictului în regiunea transnistreană, fiind conștientă că forțele armate ucrainene ar interveni și ar prelua controlul asupra teritoriului, ceea ce ar face ca Rusia să piardă Transnistria pentru totdeauna. Totuși, în cazul Chișinăului, Moscova pregătește destabilizări, iar războiul pe care-l va purta Rusia va fi unul energetic, care au dus și va duce prețurile în sus, sporind nemulțumirea față de guvernare și unul politic, prin coagularea forțelor de opoziție, care au devenit deja foarte vocale.

„Cea mai mare amenințare pentru guvernarea pro-europeană de la Chișinău nu este de natură militară. Chiar dacă Rusia ar putea mobiliza 10.000 de militari în Transnistria, nu cred că se încumetă să pornească împotriva Chișinăului care nu are decât 6000 militari. Ar interveni imediat Ucraina, care ar prelua controlul regiunii separatiste, ceea ce nu cred că e în interesul Rusiei. Cred că Moscova pregătește un scenariu diferit dincolo de Prut, fără trupe și focuri de armă, dar utilizând arma energetică, inflația care depășește 30%, scăderea puterii de cumpărare a populației, propaganda anti-occidentală și mobilizarea liderilor partidelor și grupărilor politice pro-ruse care se simt amenințați”, a declarat analistul.

Armand Goșu este de părere că, în contextul nemulțurii și disperării manifestate de o mare parte a populației RM pe fundalul creșterii prețurilor, lideri politici compromiși precum ex-președintele Igor Dodon și Marina Tauber, membră a Partidului „Șor”, ar putea să profite de acest lucru și, prin manipularea în masă a opiniei publice, să provoace destabilizări, făcând astfel jocul Kremlinului.

„Prin manipularea opiniei publice, pe fondul scumpirii produselor de strictă necesitate, a creșterii inflației [Tauber și Dodon prezintă pericol - n. red.]… Disperarea oamenilor ar putea să fie folosită de forțele pro-ruse pentru a organiza ample proteste care să ducă la răsturnarea guvernului pro-european al PAS. În condițiile războiului din Ucraina, în condițiile în care regiunea Odesa este o țintă predilectă a unei posibile ofensive rusești, destabilizarea situației ar putea fi un scenariu de coșmar”, a precizat istoricul.

Armand Goșu amintește și despre problema gazului, a prețurilor care vor crește și mai mult odată cu începerea sezonului rece, precizând că prețul actual pe care îl plătesc cetățenii Republcii Moldova pentru un metru cub de gaze naturale este deja foarte mare, dublu față de cel din România. În asemenea condiții, expertul analizează posibilitatea ca RM să stocheze rezervele de gaz pe teritoriul României.

„La fel de dramatic este dosarul energetic, unde Chișinăul are nevoie de ajutorul Bucureștiului. Nevoie urgentă, acum, nu în octombrie, când se răcește vremea, și nu se mai poate face nimic. Știți că Moldova este total dependentă de hidrocarburile rusești. Prețul a crescut. Prețul la gaz în Moldova este de două ori mai mare decât în România. Odată cu apropierea iernii, prețurile vor crește și mai mult. Republica Moldova are peste 780.000 consumatori din care mai puțin peste 15.000 consumatori non-casnici. În sezonul rece, Moldova consumă 837 milioane metri cubi de gaz, adică 6,2% din consumul României. Cum Moldova nu are unde să stocheze gazul, România ar putea să fie o soluție pentru depozitare. Cu condiția unor tarife mai mici pentru depozitare, pentru că prețurile în România sunt mai mari decât cele din Ucraina, de pildă”, consideră specialistul în istoria Rusiei şi a spaţiului ex-sovietic.

Întrebat de ce RM nu depozitează gazul în Ucraina, acesta a declarat că, pentru moment, țara noastră ar trebui mai întâi să-l cumpere. Totuși, când se pune problema depozitării, atunci Republica Moldova ar trebui să ia în calcul două posibilități: depozitarea acestuia în Ucraina, unde prețurile pentru acest serviciu ar fi mai mici, dar există riscul bombardării depozitelor sau stocarea în România, unde există siguranță, însă prețurile sunt mai înalte.

„Mai întâi al trebui să-l cumpere. La prețul de acum înseamnă falimentul Republicii Moldova. După ce-l vor cumpăra, va trebui decis unde-l depozitează. Cea mai ieftină variantă ar fi depozitarea în Ucraina. Există totuși riscul bombardării depozitelor de către ruși. Ar mai fi și varianta depozitării în România, însă prețurile sunt mai mari. Dar depozitele sunt mai sigure. Deocamdată metrul cub de gaz este prea scump pentru bugetul firav al Moldovei. Nu exclud că pur și simplu Chișinăul așteaptă ieftinirea gazului sau așteaptă ajutor de la Bruxelles. Dar cred că UE are multe pe cap în acest moment. Așteaptă ca Bucureștiul să se ocupe de această problemă, pentru că România și-a asumat insistent rolul de responsabilul cu Moldova la nivelul structurilor europene”, explică Armand Goșu.

Acesta specificși faptul că dacă Bucureștiul își dorește să se implice în soluționarea acestei probleme, ajutând astefl Chișinăul cu depozitarea resurselor, atunci ar trebui să facă acțiuni concrete pentru aceasta, nu doar declarații, seminare sau recomandări de politici publice și energetice.

„Dacă România vrea să se implice în susținerea securității energetice a Moldovei doar cu seminarii și policy papers-uri, Moldova ar trebui să se grăbească să anunțe Berlinul și Parisul și să caute împreună soluții. O variantă ar fi, da, depozitarea gazului în Ucraina. Dar trebuie imaginat un mecanism european, cu sursa banilor precizată, pentru că Moldova nu are bani, cu cantități, date și trasee de tranzit. Teoretic cel puțin, moldovenii ar putea stoca gazul în zona Liov-ului, unde sunt cele mai mari depozite din Europa, cu o capacitate de circa 33 de miliarde metri cubi. De pildă, Germania care se laudă cu depozitele ei, poate stoca 22 de miliarde metri cubi, în vreme ce România 3,2 miliarde. În contextul șantajului Rusiei cu gazul, Uniunea Europeană a obligat țările membre să-și umple la 80% capacitatea de stocare până la 1 noiembrie. România ar putea ca restul de 20% să-l folosească pentru a stoca gazul moldovenilor. Problema este că România are prețuri foarte ridicate la depozitare. Rezumând: Moldova are nevoie urgentă de ajutor concret, nu de planuri pe hârtie, nu de discursuri, ci de lucruri concrete, pentru că altfel situația politică și socială se poate degrada într-un ritm galopant, menționează expertul.

Pe lângă problemele de ordin energetic, Goșu consideră că degradarea situației din sudul Ucrainei, prin intensificarea bombardamentelor rusești, vor pune implicit și mai multă presiune pe Republica Moldova, prin intermediul noului val de refugiați pe care îl vor provoca. Aceste probleme vor fi acompaniate și de protestele organizate de asemenenea personaje politice precum Șor și Dodon.

„În același timp, România trebuie să fie pregătită să facă față degradării dramatice a situației în regiune. În condițiile ofensivei ucrainene din Herson, rușii vor intensifica bombardarea în Nikolaev și mai ales în Odesa. Asta înseamnă că Moldova ar fi lovită de un mare val de refugiați. Adăugați protestele de stradă pregătite de socialiștii lui Dodon și de gruparea lui Șor și finanțate generos din banii oligarhilor. Oamenii rușilor din Transnistria și Găgăuzia, pregătesc și ei ceva pentru toamnă, a adăugat analistul.

Întrebat dacă se referă la liderul transnistrean Krasnoselski, acesta a declarat că, de fapt, oligarhi locali precum Gușan, sunt cei mai cointeresți de menținerea situației actuale. Dar dacă rușii vor include Transnistria în planul „Novorossia”, atunci este evident că aceștia vor trece de partea rușilor. Pe lângă aceasta, și Găgăuzia reprezintă astăzi un pion important folosit de Moscova pentru a destabiliza situația în țară.

„Nu la Krasnoselski mă refer, el e omul Șerif, iar oligarhul Gușan care controlează holdingul vrea să conserve situația de acum. Pur și simplu vrea să supraviețuiască războiului, să-și ducă traiul în Germania, a cărei cetățenie o are și să-și cheltuiască în liniște averea de miliarde de dolari. Nu cred că Gușan va face ceva ca să destabilizeze situația. Dar dacă rușii vor veni peste Transnistria și se va contura scenariul în care enclava separatistă va face parte din „Novorossia”, Gușan va încerca să se salveze și va trece pe partea lui Putin. În acest moment, cred că șeful diplomației de la Tiraspol, Ignatiev, își asumă public rolul de pion al Moscovei în Transnistria. Însă, cred că în planurile Rusiei de a destabiliza Moldova, Găgăuzia a primit un rol mai important. Și nu mă gândesc la Irina Vlah, care-și termină mandatele de bașcan, ci la Viktor Petrov, tânăr ambițios, cinic, susținut de Caramalac, zis și Bulgarul, lider al lumii criminale din Chișinău în anii ‘90, refugiat la Moscova. Deci, actuala guvernare de la Chișinău trebuie să facă față unei coaliții compusă din opoziția internă pro-rusă, războiul și criza refugiaților, criză energetică, inflație de peste 30%, oligarhi fugiți pe alte meleaguri și lume criminală. E o alianță foarte puternică, care poate lovi mortal actuala guvernare și poate compromite proiectul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Interesul României este ca Republica Moldova să nu cadă în sfera de influență a Rusiei, să rămână orientată spre Vest și să avanseze fără sincope pe parcursul european”, a explicat Armand Goșu.

În aceste condiții, RM devine următoarea țintă pentru Federația Rusă, dar una militară, ci una care va fi cufundată de Kremlin în destabilizare, provocată în primul rând de criza energetică. Imaginea unei Moldove fără gaz și fără curent în plin sezon rece, se conturează tot mai mult.

„Nu spun că Rusia se pregătește să atace Republica Moldova. Nici nu cred în acest scenariu. Dar sunt convins că plănuiește destabilizarea Republicii Moldova. Iar criza energetică, adică o Moldova fără energie electrică și fără gaz, undeva la toamnă, e un scenariu nu doar plauzibil ci și probabil. Chișinăul trebuie ajutat ca să-l evite”, este de părere istoricul.

În plină criză energetică, marea problemă a guvernării de la Chișinău este, potrivit lui Goșu, nu dacă are bani să cumpere gaz la prețul stabili de Gazprom, ci dacă are bani să subvenționeze acest preț prentru cetățenii RM, deja afectați de inflație. Prețul la gaze reprezintă, în acest moment, asul din mâneca Moscovei pentru „a îngenunchia Moldova”.

„Dacă Moldova are bani să cumpere la acest preț, Gazprom o să-i vândă, nu asta e problema. Problema este că guvernul de la Chișinău nu are bani să subvenționeze prețul gazului pentru populație. Și așteaptă o scădere și stabilizare a prețului la gaz. Dacă în Ucraina armata rusă trage cu rachete și artilerie grea, Moldova poate fi îngenuncheată prin specularea vulnerabilităților interne. Iar evoluțiile pot fi cu atât mai dramatice, cu cât Rusia intră într-o nouă fază a războiului”, a declarat specialistul în istoria Rusiei şi a spaţiului ex-sovietic.

În legătură cu războiul din Ucraina și noua fază în care a intrat agresiunea Rusiei, Armand Goșu crede că noile siteme de arme occidentale sosite de curând, cu precădere complexele de rachete mobile HIMARS, îi vor forța pe ruși să-și schimbe tactica în privința Donețkului, în ciuda succesului militar din regiunea Luhansk, obținut și așa cu prea multe pirederi.

„Odată cu pauza operațională anunțată de Vladimir Putin s-a încheiat această a doua etapă a războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei. După retragerea ucrainenilor din Lisiceansk și ocuparea localității de către armata rusă s-a încheiat practic operațiunea pentru cucerirea regiunii Lugansk. Putin a anunțat la 4 iulie într-un discurs televizat că unitățile care au participat la lupte trebuie să se odihnească. Analiști britanici sau americani au vorbit de pauza operațională. Obiectul tactic al Rusiei este ocuparea întregului Donbass în această fază a războiului, începută la mijlocul lunii aprilie. Cu eforturi extraordinare și pierderi uriașe, Rusia a cucerit regiunea Lugansk, până la 4 iulie, cum spuneam. Luptele pentru Donețk se anunță chiar și mai grele. Întrebarea este dacă după sosirea armamentului occidental modern, în primul rând a complexelor de rachete mobile HIMARS, Rusia nu este forțată să-și schimbe tactica, a precizat analistul.

Acesta face o analiză a războiului declanșat de Federația Rusă în Ucraina precizează că Planurile Rusiei din 24 februarie au eșuat, ceea ce a obligat Moscova să-și schimbe atît strategia pe câmpul de luptă, cât și obiectivele militare de câteva ori.

„Campania începută la 24 februarie a fost un eșec colosal pentru armata rusă. În planurile pregătite de FSB, regimul Zelenski trebuia să cadă în câteva zile, de la invazie. Obiectivul era schimbarea puterii puterii în Ucraina. Adică trebuia operaționalizată concluzia articolului lui Putin din vara 2021, despre unitatea istorică a rușilor și a ucrainenilor. Ideea de bază era că statul ucrainean nu poate exista decât în alianță cu Rusia, adică subordonat Rusiei, loial Moscovei. Deci, obiectivul armatei ruse era cucerirea întregii Ucraine. După ce a eșuat în încercarea de a ocupa Ucraina, Putin și-a redus ambițiile la cucerirea Donbass-ului și păstrarea teritoriilor ocupate în sud, în Herson. Obiectivul politic se schimbase și el, odată cu cel tactic. După ce a eșuat în înlăturarea guvernării pro-occidentale de la Kiev, Putin a încercat să-și creeze avantaj pe teatrul de operațiuni pentru a-l obliga pe Zelenski să accepte condițiile de pace dictate de Rusia, un fel de Minsk 3”, a declarat Goșu.

Linia frontului s-a redus dramatic, operațiunile devin mai lente, mai prudente, deci mai previzibile. Această etapă a războiului care a început în aprilie și s-a încheiat la 4 iulie a fost dominată de artileria grea, de concentrări de trupe în raioane mici, pe doar câțiva km. Rușii n-au fost atât interesați să distrugă forța vie a inamicului cât să ocupe teritorii, ceea ce se făcea în urma unor asedii clasice. După câteva tentative eșuate în aprilie de a organiza încercuiri ample, în care să prindă ca într-un clește unitățile ucrainene din Donbass, adică puțin peste 40.000 de oameni, armata rusă s-a apucat să felieze regiunea Lugansk, ocupând fâșii de teritoriu și avansând după mai bine de două luni și jumătate de lupte pe o adâncime de 30-40 km. Obsesia pentru încercuirea clasică a inamicului, adică pentru tactica din al doilea război mondial care se predă în academiile militare de la Moscova, n-a dat roade. Nici măcar orașul Severodonețk, unde s-au dat cele mai violente lupte, n-a fost încercuit iar rușii n-au prins în clește nici o unitate militară ucraineană”, a explicat expertul.

Deși strategia inițială s-a dovedit ineficientă, Putin a avut nevoie de măcar o victorie, pentru a reface imaginea regimului său după eșecurile suferite pe câmpul de luptă odată cu încheierea primei etape a războiului.

Obiectivul lui Putin era să șteargă impresia deplorabilă a primei etape a războiului și să obțină victorii, cât de mici, dar victorii să fie. Pentru el, victoria înseamnă cucerirea de teritoriu. Fără victorii, regimul său ar fi fost amenințat, pentru că Putin s-ar fi dovedit neputincios să livreze populației, în schimbul loialității și susținerii, victorii militare. Pentru Kremlin, acei câțiva zeci de km cuceriți în Lugansk reprezintă o victorie. Pierderile au fost uriașe, unități întregi au fost decimate. Iar în ultimele săptămâni, armata stătea în spatele artileriei. După bombardamente de tipul celor din Cecenia, cu tunuri lipsite de precizie, dar cu covoare de bombe, care distrug absolut tot, atacau din trei părți unitățile de mercenari. Acum sunt mai multe firme, nu doar Wagner. Nu mai sunt oameni cu experiență solidă militară, cum a fost recrutați în 2014-2015. Apoi sunt unități de voluntari. În acest unități pot lupta pușcăriași, cărora li se promite eliberarea din închisoare. Ar fi vorba de câteva sute de persoane. Mai luptă și circa 6000 de kirghizi și tadjici cărora li s-a promis cetățenia rusă. După mercenari și voluntari intrau în localitățile cucerite unitățile para-militare ale separatiștilor din Lugansk și Donețk. Unitățile armatei ruse stau undeva pe margine, și se uită la toată această desfășurare. În fond, purtătorul de cuvânt al Ministerul Apărării s-ar putea să nu mintă foarte mult atunci când reduce pierderile la doar câteva mii de oameni. Aceștia sunt morții Ministerului Apărării. Dar, mai sunt pierderile Ministerului de Interne și Gărzii Naționale. Sunt socotite separat. Cât privește unitățile de mercenari, ele nu există oficial, legislația rusească le interzice. Deci sunt morții nimănui. Mai sunt unitățile de voluntari, cei care semnează contract în care e stipulat că familia primește o mare sumă de bani. La o televiziune rusească a și fost difuzat un reportaj în care o familie se lăuda că a luat o mașină cu banii primiți pentru cineva care a murit la război, deci era un bun exemplu de urmat”

Ceea ce duce războiul într-o nouă etapă sunt armele primite de la occidentali, care au înclinat balanța în favoarea ucrainenilor.

„HIMARS e abrevierea de la High Mobility Artillery Rocket System, un complex american de rachete cu rază scurtă și medie de acțiune. Sunt senzaționale, n-am crezut că rușii sunt total neputincioși în fața lor. Ca să mă înțelegeți corect. Teoretic, ce puțin, rachetele trase de HIMARS ar fi trebuit să fie interceptate de sistemele rusești S 300 și S 400. Așa am citit că se va întâmpla. Rușii nici măcar nu văd rachetele trase de ucraineni, nici vorbă să le intercepteze. Viteza unei rachete americane este de 2.5 Mach, adică peste 3000 km pe oră. Aceste rachete lovesc ținte aflate la 80 km în 94 secunde. Aceste rachete zboară foarte jos, mai jos decât orice altă rachetă balistică sau de croazieră. Lansatoarele sunt pe mașini, așa încât, imediat după ce au tras, au părăsit zona. Până când explodează racheta, mașina e deja câteva sute de metri mai departe de locul din care a tras. Așa că lui Putin nu-i rămâne decât să facă bilanțul pierderilor după fiecare zi și să spere că va găsi o soluție ca să anuleze acest avantaj tactic. Singura soluție la îndemână pentru ruși ar fi să-și pună la punct logistica, să mute depozitele de armament, muniție, comandamentele la peste 90 km distanță de linia frontului, ca să iasă din raza de acțiune a rachetelor HIMARS. Asta cu condiția ca americanii să nu trimită rachete care lovesc ținte situate la 299 km”, a subliniat Armand Goșu.

În legătură cu ceea ar urma să se întâmplă în această vară și la ce ar trebui să ne așteptăm, Armand Goșu menționează inetnția lui Zelenski de a elibera de ruși regiunea Herson din sudul Ucrainei, respectiv - demararea unei contraofensive. Totuși, potrivit spuselor analistului pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie ca occidentul să înarmeze corespunzător Ucraina, mai ales în contextul în care, rușii, în patru luni de ocupație, au dezvoltat fortificații destul de puternice.

„Zelenski a anunțat ofensiva în regiunea Herson. Cred că din punct de vedere politic are mare nevoie de o victorie militară. Rusia nu mai are resurse ca să continue susținut ofensiva în Donețk și are nevoie de timp ca să-și odihnească trupele și să-și complecteze unitățile decimate. Reacția armatei ruse la loviturile de o precizie chirurgicală ale rachetelor HIMARS a fost să bombardeze împrăștiat orașele, mai ales țintele civile. Imaginile înfiorătoare ale victimelor acestor bombardamente n-au făcut decât să reconfirme, odată în plus, că ucrainenii luptă pentru o cauză dreaptă, iar pentru noi, cei din Occident, că trebuie să ajutăm și mai mult greu încercatul popor ucrainean. Suntem generația care o să-și amintească atât timp cât va trăi de Liza, fetița de 4 ani, ucisă la Vinița, la sute de km depărtare de linia frontului, de o rachetă rusească. Ca ofensiva ucraineană din Herson să aibă succes, Occidentul ar trebui să-i dea lui Zelenski tancuri și avioane de luptă. După pierderile din Donbass, nu știu dacă armata ucraineană poate declanșa o contraofensivă de proporții. Chiar dacă autoritățile de la Kiev au cerut repetat populației din zonă se plece, mulți oameni au rămas și sunt utilizați ca un scut viu de trupele ruse. În cele patru luni de la ocuparea regiunii Herson, rușii și-au construit o rețea de fortificații care va fi greu de cucerit și au încercat să integreze și să loializeze populația. Au schimbat actele, numerele de la mașini, au blocat internetul, au introdus doar televiziunile rusești. Iar acum se pregătesc să organizeze referendumuri. Nu e clară intenția lui Putin, dacă vrea să anexeze la Rusia aceste teritorii sau să pună bazele unui satelit, de tipul republicilor populare Donețk și Lugansk”, a conchis expertul.

comentarii: