Paznic de îngeri // Fotoreportaj
15.11.2019. Cimitirul Central, Chișinău.
Pe Maria Țugulschi am găsit-o așezată pe un scaun din cimitir, cu un mănunchi de lumânări strânse în poale și una aprinsă în mâini. O creștină, venită de peste Prut, i-a încredințat să ardă cele 40 de lumânări, jertfă pentru „papa”, tatăl său.
„Papa”, se miră Maria: „Vii din inima Țării și-ți numești părintele „papa”? Măcar voi, cei de la București, aduceți-ne gram de românism!”, o probozește blajin bătrâna, în timp ce lumânarea i se mistuie în pumni. Deschide apoi ziarul „Jurnal de Chișinău”, pe care I l-am adus, citind pe sărite ce am scris despre ea.
“Da, chiar!”, exclamă pentru sine, revăzându-și vorbele în reportaj. Și ca să-mi mai confirme o dată cele spuse, scoate de sub pestelcă o carte cu versurile lui Adrian Păunescu, ca să-mi citească o poezie. O carte pe care o poartă tot timpul cu ea, și pe care o recitește mereu:
“C-un uruit de mori și de copite,
C-un scrâșnet de țărână și de roți,
Se scoală cimitirele jignite:
“De ce am mai murit, în luptă, toți?”
E o-ntrebare care se cuvine…”
comentarii: