image
Sursa foto: national.md

Clonele regimului // Igor Munteanu

Pe 26 august am urmărit un spectacol dezgustător în care regimul a complotat cu infractorii. Complotul urzit de PD și aliații săi este îndreptat contra cetățenilor liberi ai acestei țări și contra opoziției autentice anti-oligarhice, folosindu-se de clonele sale în încercarea de a da o lovitură morală ultimelor vestigii ale statului Republica Moldova. Înainte de a muta pagina care separă ultimii 27 de ani de independență de ceea ce urmează să se întâmple mai departe ar trebui să fixăm, în detalii, ce s-a întâmplat de fapt la 26 și 27 august și ce concluzii putem extrage din filmul evenimentelor. Și vom vorbi despre clonele regimului – ”pirostriile” fără de care acest regim ar fi mai mult mort decât viu.

Igor Munteanu, Cotidianul.md

Prima clonă a regimului în 26 august este Primăria Chișinău – cea care a autorizat concomitent dreptul de a protesta în Piața Marii Adunări Naționale pentru 2 entități distincte, și care a închis ochii la faptul că un al 3 grup, cunoscut sub numele de ”partid Șor” a dorit să încalce legislația, și-a însușit cu de la sine putere partea centrală a pieței orășenești, ademenind cu alimente și hrișcă fiartă exponenții unor grupuri social lumpenizate de la Orhei, dar și din alte colțuri ale RM, servindu-le porția de minciuni despre scopul opoziției ”de a închide magazinele sociale” și alte gogomănii repetate peste tot unde acest favorit al Partidului Democrat ajunge să facă campanie electorală. Acest lucru atestă capturarea primăriei Chișinău de către regim și folosirea lui în scopul denigrării acțiunilor opoziției veritabile pro-europene. Este evident că această stare de lucruri nu s-ar fi putut întâmpla dacă voința electoratului din Chișinău nu ar fi fost anulată prin decizia instanțelor capturate de a invalida rezultatul alegerilor locale din iunie, ceea ce a permis PD să revină la proiectele sale imobiliare deșănțate, la dezmățul din sfera cadastrului și a spolierii banilor publici. Primarul interimar, Ruslan Codreanu, se face direct responsabil de efectele deciziei sale, inclusiv de folosirea ulterioară a forței contra manifestanților pașnici. Singura soluție după acest incident este demisia. Re-validarea rezultatelor alegerilor locale din iunie 2018 este o altă revendicare justă a opoziției, după cum ea va rămâne a fi o piatră de moară în dialogul politic cu UE și SUA pentru RM. A doua clonă a regimului este poliția și domeniul ordinii publice. În aceste două zile, poliția RM a jucat rolul de ”eunuc dresat” pentru grupul de infractori de la Orhei, servind în calitate de pază de corp pentru cei care s-au instalat în mod samovolnik în centrul Chișinăulu, sfidând cetățenii liberi ai acestei țări tocmai pentru că au știut că vor fi protejați și păziți de către poliție, deși ar fi trebuit să fie izgoniți pentru încălcarea legilor. Sub paza clonelor din poliție, infractorii de la Orhei au putut sfida publicul tolerant al capitalei, cu bucătăriile lor de campanie, cu hrișca, conservele și produsele alimentare aruncate în mulțime ca la câini. Cei flămânzi și amăgiți nu se obosesc să se privească dintr-o parte, dar ospățurile plătite din banii obscuri ai ”primarului oligarh de la Orhei” face dovada celei mai puternice legături cu PD și liderii săi. Aveam mai de demult impresia că RM are prea multă poliție. Duminică și luni m-au convins clonele din poliție că sunt cu adevărat prea mulți. Dacă notăm aici că bugetul poliției depășește de 5 ori bugetul armatei, trebuie să înțelegem că regimul se teme cel mai mult de popor, de cetățeni săi, și nu de orice pericol extern (pe care pur și simplu îl neglijează!). După ce și-au dat ghionturi de la conservele de carne și hrișca aruncată, alegătorii pauperizați ai partidului Șor și-au luat tălpășița, îmbarcându-se în autobuzele închiriate de Ilan Șor, cel care va lăsa în urma sa un oraș scufundat în datorii, în tranzacții dubioase și un public re-sovietizat în ideologia ”colhozurilor” renăscute și a pedepsei cu moartea, pe care tot acest Ilan Șor a promis s-o re-instituie, ”după ce va lua puterea”. Se pare că cei doi primari, Șor și Taubert, nu par să fi răspuns nici până astăzi în fața investigațiilor anunțate pentru discursul lor incitant la ură (hate-speach) din timpul ultimelor lor marșuri, deși procuratura se autosesizează de fiecare dată când vrea mușchiul regimului pe situații mult mai inocente. Într-un final, poliția și-a arătat pe deplin fața, atunci când au oferit coridorul necesar pentru evacuarea rapidă și confortabilă a celor doi infractori de la Orhei, după ce aceștia au vărsat porția dublă de venin în Piața Marii Adunări Naționale și după ce adevărații regizori ai spectacolului au realizat că nu va extrage o altercație serioasă dintre simpatizanții Mișcării de Rezistență ACUM și grupurile marginale ale „mâncătorilor de conserve în hrișcă” de la Orhei, care le-ar fi permis acestora să transforme protestul din 26 august într-o baie de sânge.

A treia clonă este Parlamentul Republicii Moldova, un legislativ care tolerează construcția unui stat polițienesc și care nu merită nici măcar să fie comparat cu Parlamentul care a votat Declarația de Independență a RM, în august 1991. Fiind clona, alias ostatecul regimului hibrid al Partidului Democrat, acest Parlament a votat rectificări de buget în 2018 de 250 mln lei în beneficiul ministerului de interne, care ridică finanțarea ordinii publice la uriașa cifră de 5,9 mlrd lei, în timp ce pentru apărarea națională s-au votat doar 634 mln lei (0.39%). Atunci când cheltuielile alocate pentru menținerea ordinii publice și securității sunt de 8.3 ori pmai mari decât pentru apărare, putem spune cu certitudine că avem un stat polițienesc pentru care cel mai mare pericol sunt cetățenii săi, și nu dușmanii externi. Pentru ca să folosim aceste cifre într-o anumită dinamică putem constata că din 2009 până în 2014, cheltuielile bugetare pentru domeniul apărării ordinii publice s-au majorat în total cu 43% (de la 1,5 mlrd lei în 2009 la 2,17 mlrd în 2014, o creștere de cca 120 mln anual). În același timp, Parlamentul a mărit cheltuielile bugetului de stat pentru menținerea ordiii publice de 2,4 ori – de la 2,17 mlrd lei în 2014 la 5,25 mlrd lei în 2018, aceasta însemnând o creștere în valori absolute de 3,077 mlrd lei, sau de 6,4 ori mai mult decât în perioada precedentă. Concluzia este că actualul Parlament a pus bazele unui stat polițienesc, pe care l-am văzut în acțiune zilele trecute. Dacă în ultimii 4 ani, cheltuielile pentru educație au crescut doar cu 23%, atunci pentru poliție și ordine publică acestea au crescut de 10 ori. Și cheltuielile pentru protecție socială au crescut în ultimii 4 ani doar cu 48%, altfel spus de 5 ori ai puțin decât cele pentru ordine publică (de la 14,1 mlrd lei în 2014 la 20,9 mlrd lei în 2018). Cine mai poate afirma că PD construiește un stat social în RM? Datele bugetare arată de fapt că în RM este construit un stat polițienesc, împotriva cetățenilor săi.

A patra clonă este chiar guvernul inefabilului Pavel Filip – un guvern care găzduiește o colecție colorată de cinovnici ineficienți, clone ale regimului căruia i-au jurat ascultare și care pot ușor înghiți absurditatea ca cele mai importante sărbători naționale ale statului pe care pretind că-l reprezintă să fie organizate fără cetățeni, oficialii să fie păziți de cordoane uriașe de poliție și de trupe speciale, un fel de regim Mugabe, plantat în faldurile unor drapele europene. Numai într-un regim de represiune politică pot exista miniștri demagogi care depun flori la Ștefan cel Mare, sub fluierăturile opoziției, dar sub paza masivă a trupelor de intervenție rapidă, carabinieri, SIS, gărzi private, aflate în solda marelui combinator. Inima democrației încetează să mai bată într-un asemenea regim claustrofob. Să depui flori la 27 august după ce ai evacuat cu forța protestatarii pașnici, aplicând violență și fluturând un ordin de evacuare semnat cu data de 24, dar care nu a fost niciodată prezentat anterior de către autorități, reprezintă suicid moral pentru cei care susțin că reprezintă politic acest stat, dar și pentru clonele care-și calcă în picioare propriile calități profesionale. Dreptul la întruniri și dreptul la libera exprimare fac parte din corolarul Constituției RM, încă nesuspendată, dar deja puternic măcinată de regulile impuse de un regim certat cu bunul simț și cu elementarul respect față de lege.

Câteva lecții trase în această săptămână.

Protestul din 26 și 27 august va servi cu siguranță mai multe lecții și învățări de minte.

Prima este că cetățeni buni nu trebuie să uite nici pentru o secundă numele clonelor care servesc actualului regim. Forța motrice al acestui regim semi-autoritar (dictablanda) pretinde că este partid democrat, nefiind nici partid, și nici democratic, folosind-se de instituțiile statului pentru a impune un reigm iliberal care ar putea fi descris într-o singură formulă ”putere absolută”. Clonele au ajutat în ultimii ani, uneori de pe poziția de idioți utili, alteori pe rol de cobai, iar de cele mai multe ori – în calitate de executanți docili ai poftelor acestui regim. Clonele au ajutat inițial la preluarea câtorva zeci de deputați în Adunarea Găgăuză prin șantaj și mită, au replicat același model mai târziu în Parlamentul RM, au avansat mai târziu cu preluarea controlului asupra PSRM și adoptarea sistemului electoral mixt, adoptarea legillor privind amnistia de capital (27 iulie, 2018) și invalidarea alegerilor locale din Chișinău, ajungând în acest moment – la dispersarea violentă a protestelor pașnice. Modelul lor de guvernare este un pericol public.

A doua lecție este că singura modalitate de neutralizare a regimului cleptocratic este, fără nici o rezervă, mobilizarea cetățenească, crearea unei agendei publice, credibile și oneste, care să conducă la schimbarea acestui regim cu altul care să-și merite numele de ”servitor al interesului public”. Nu va fi bunăstare și stat de drept în acest stat dacă nu vom ști cum să susținem, fiecare dintre noi, o asemenea agendă, cum să depășim delicat diferențele dintre noi, rămânând principiali și dedicați marelui obiectiv pe care ar trebui să-l urmărim – de-oligarhizarea sistemului politic din RM.

A treia lecție este că vom avea nevoie de un proces pozitiv de lustrație. Democrația nu poate fi recuperată în RM fără a elimina santinelele și clonele prin care funcționează represiunea actualului regim – justiția capturată, clonele mediatice, procurorii zeloși la deschiderea dosarelor politice, dar impotenți în ceea ce privește adevărații infractori ai bunurilor publice, discursul minciunos al așa zișilor ”moderați”, care se închină și lui Satana. Cei care s-au tras pe sticlă și î fotografii cu pivoții acestui regim cleptocratic trebie să știe că se vor afla de acum înainte, ca la biserică, printre sufletele plecate, fie ei jurnaliști plătiți din trusturile de presă ale mogulilor locali, fie din bugetele unor state vecine. Să vezi cum se scufundă într-un model totalitar acest stat și să nu-ți pese – este un sacrilegiu. Să accepți să servești acest regim pentru hrișcă sau decorații, luate din mâina celor care au compromis orice instituție a statului, este similar cu a deveni complice în cohorta de penali ai regimului. Să vezi sub ochii tăi cum preia piața un grup infracțional identificat cu individul cel mai des citat în raportul CROLL privind furtul banilor din sistemul bancar al RM, fără ca organele de ordine publică să nu reacționeze înseamnă să te numești guvern capturat, sau clonă, și să nu mai ai limite.

Un guvern fără limite nu are nici o scuză și nici un alibi. Opoziția autentică din RM are marele privilegiu de a demonstra falsitatea acestui regim de clone, făcându-l să dispară.

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: