Cât de dependentă este Europa de importurile de energie?

Unii spun că unul din modurile în care Moscova poate fi cuminţită este ca Uniunea Europeană să-şi reducă importurile de gaze naturale de la Gazprom. SUA exportă deja către mai multe state europene gaze naturale lichefiate şi a pornit o campanie pentru găsirea de noi furnizori. Alţii avertizează că dacă în cazul în care problema ucraineană degenerează într-un război, iar Rusia va sista livrările de gaze către UE, impactul va fi la început foarte puternic.

Rusia nu exportă în UE doar gaze, ci şi cărbune, folosit de termocentrale la generarea de energie termică şi electrică şi de oţelării.

Cele mai recente date ale Eurostat arată că în 2019 rata de dependenţă a UE de im­porturile de energie din afara Uniunii a fost de 61%, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din ener­gia de care statele europene au ne­voie provine din importuri (nete). În anul 2000, dependenţa a fost de 56%.

Dintre economiile importante, rata de dependenţă a scăzut doar în intervalul analizat în cazul Italiei, Belgiei, Spaniei, Portugaliei, chiar semnificativ, Irlandei, Lituaniei, Finlandei, Bulgariei, Suediei şi Estoniei. Dacă din analiză sunt ex­cluse Malta, Luxemburg şi Cipru, economii foarte mici şi atipice, cea mai mare dependenţă o are Italia, de aproape 80%. În Germania, cea mai mare economie europeană, indica­to­rul a crescut de la 59% la 67%, deşi această ţară este în plină reformă ener­getică pentru înverzirea economiei.

Cea mai mare creştere a de­pendenţei este observată la Polonia - de la 11% la 45%. Această ţară s-a axat mult timp pe cărbunele din producţia internă, dar presată de UE să reducă poluarea şi sub imperiul nevoii de a se îndepărta de Rusia, a ajuns să importe masiv gaze, multe din SUA. În România, dependenţa a urcat de la 22% la 30%.

În Bulgaria, indicatorul a coborât de la 46% la 30%. Ungaria, care se laudă cu un nou contract pe termen lung cu Gazprom, compania care deţine monopolul exporturilor de gaze ruseşti, şi-a majorat dependenţa de la 55% la 70%.