INVESTIGAȚIE // Milioane pentru lichidatorii „ЖЭК”-urilor (II)

După ce unii lichidatori ai ÎMGFL-urilor ne-au asigurat că au propus personal tuturor primarilor capitalei din 2016 încoace reorganizarea acestor întreprinderi, am căutat explicații și de la foștii edili ai capitalei. Pe Silvia Radu nu am reușit să o găsim, iar Ion Ceban nu a răspuns la apelurile noastre. În schimb, Ruslan Codreanu infirmă categoric afirmațiile lichidatorilor, precum că aceștia i s-ar fi plâns vreodată că nu le ajung bani pentru gestionarea fondului locativ.

„Sunt minciuni. Datoria crește, dar ei stau bine mersi pe salarii groase, servicii nu prestează, la serviciu nu-i găsești, iar banii plătiți de municipalitate pentru salubrizare și cei din taxa oamenilor oricum se duc pentru întreținerea lor mai mult administrativă. Când eram interimar, am propus CMC-ului un proiect de comasare a tuturor întreprinderilor de salubrizare, dar socialiștii, în frunte cu Ivan Ceban, au votat împotrivă. Fără o reformă, de ce să majorăm tariful de 1 leu? Ca să le dăm salarii și mai mari? M-am întâlnit cu ei de vreo trei ori, când aveam probleme cu salubrizarea. Mulți nu răspundeau nici la telefoane și i-am convocat ca să vedem cum procedăm mai departe. Nici despre restructurare n-a fost vorba. ЖЭК-urile sunt un sistem arhaic, moștenit de la sovietici, și trebuie lichidat. Noi târâm hoitul ăsta din urmă, hrănim niște oameni care idee n-au cu ce trebuie să se ocupe”, este de părere fostul primar interimar.

jurnal.md

Care ar fi tariful real pentru deservirea unui metru pătrat de spațiu locativ? Asociațiile de proprietari deja create încasează pentru acest serviciu între doi și trei lei. Însă sinecostul ar fi de 9,70 lei, ne-a spus Ion Burdiumov, șeful DGLCA, care de asemenea are unele îndoieli cu privire la activitatea lichidatorilor:

„În primul rând, datoria validată nu aparține ÎMGFL-urilor, dar în 2016 s-a decis așa, pentru că așa era conjunctura politică. În al doilea rând, pe lichidatori îi aranjează procesul ăsta, pentru că au salarii foarte bune. Ei cer de la noi doar majorarea tarifelor la deservire, dar numai ei știu ce fac cu banii”.

Lichidatorii nu au salarii, iar onorariile fixe ajung până la 125 de mii de lei pe lună

Cât reprezintă salariile lichidatorilor, despre care se zvonește în tot târgul? Zero lei. Nu e o glumă, pentru că oficial ei nu primesc salarii, ci onorarii fixe, onorarii de succes și alte adaosuri ale căror mărime este aprobată, în mod legal, de adunarea generală a creditorilor. În cazul celor șase, onorariul fix pe care îl ridică lunar a fost de șase lefuri minime pe economia națională pentru o singură ÎMGFL până în ianuarie 2023, când, printr-o directivă a UAAM, remunerația le-a fost plafonată la 23 100 de lei. În afară de aceasta, ei beneficiază de un cuantum lunar de 300 de lei pentru telefon, 400 de lei pentru rechizite de cancelarie și 1500 de lei pentru combustibil.

Adică, încasează în jur de 25 de mii de lei pe lună de la fiecare întreprindere, iar cei cu cinci ÎMFGL-uri ajung la 125 de mii de lei pe lună. Analizând sumele pe care le-au primit în primii cinci ani după intentarea insolvenței, înscrise în raportul Inspecția Financiară (IF), și adăugând calculele noastre, reiese că până la finele anului trecut ei s-au ales în total cu peste 26 de milioane de lei. Acești bani provin doar din contul ÎMGFL-urilor, pentru că unii dintre ei administrează zeci de alte întreprinderi insolvabile. În acest sens, ei ne-au explicat că există și companii cu zero lei pe cont, de la care nu câștigă nimic, dar unde sunt numiți ca administratori de către instanța de judecată, la cererea Fiscului.

Oricum, Inspecția Financiară (IF) a mai constatat în 2021 că la ÎMGFL-14, de exemplu, au fost utilizate fără justificare 32 de mii de lei pentru activitatea lichidatorului și 69 mii de lei pentru combustibilul folosit de către acesta. Igor Sacaliuc dă asigurări că iregularitățile au apărut din cauza unor erori contabile, care au fost înlăturate.

Dar din ce bani sunt plătite aceste onorarii? În afară de scandalosul leu, pe care lichidatorii dau garanții că îl folosesc strict pentru confortul locatarilor, și de banii pe care îi primesc de la DGLCA pentru salubrizarea obiectivelor de uz comun, fostele ЖЭК-uri obțin venituri suplimentare doar din prestarea serviciilor de deservire pentru agenții economici, care dețin spații nelocative în blocurile de locuit și achită câte 15,8 lei pe metru pătrat. Nu lunar, ci anual. Or, numai asta ar putea fi cheița fermecată către onorariile lor, dacă ea într-adevăr funcționează. În orice caz, lichidatorii spun că sumele pe care le primesc nu sunt atât de mari, pentru că sunt impozitate și destinate inclusiv pentru cheltuieli administrative.

La rândul lor, angajații simpli ai unor ÎMGFL-urilor se plâng că au salarii mizerabile și că de trei ani nu au fost premiați de Ziua lucrătorului din gospodăria comunală.

Onorarii de succes de peste 5 milioane de lei, achitate până în 2019

Cei șase lichidatori au fost remunerați și cu onorarii de succes de la „Termoelectrica”, în sumă de 3% din creanțele achitate, dar numai până la finele lui 2019, an în care guvernarea Plahotniuc a căzut. Potrivit unor surse care au solicitat anonimatul, la acest capitol au fost admise mai multe nereguli. După cum arată și rezultatele unui control intern la „Termoelectrica”, celor șase li s-ar fi achitat onorarii de succes în valoare de 5,1 milioane de lei, pornind de la niște date neveridice.

De exemplu, suma creanțelor achitate, în temeiul căreia au fost calculate aceste onorarii, a fost majorată cu 35 de milioane de lei, în comparație cu datele prezentate de centrul de calcul „Infobon”. Totodată, „Termoelectrica” a suportat aceste cheltuieli bazându-se doar pe facturile fiscale prezentate de către lichidatori, dar în lipsa altor documente care urmau să conțină și plata onorariilor de succes, aprobate de adunarea generală a creditorilor.

jurnal.md

Mai mult, 4,7 milioane de lei din suma onorariilor au fost achitate de către „Infobon” – întreprinderea-fiică a „Termoelectrica”, în temeiul unor suspecte contracte de cesiune a creanțelor între cele două companii. Sursele noastre presupun că aceste contracte au fost semnate în scopul mușamalizării informației privind achitarea onorariilor de succes, căci la acea vreme conturile „Termoelectrica” erau sechestrate, plățile fiind monitorizate de „Moldovagaz”.

Menționăm că facturile nejustificate, prezentate de către lichidatori, au fost semnate de către Victor Puiu, directorul comercial al „Termoelectrica”, care astăzi recunoaște că a făcut acest lucru la indicațiile lui Eni. Din informațiile de care dispune Jurnal.md, actuala conducere a companiei a anunțat atât Președinția, cât și Guvernul, cu privire la aceste încălcări.   

Legătura lui Eni cu cei șase pare a fi evidentă și dacă avem în vedere că onorariile de succes au fost refuzate altor administratori ai insolvabilității, care au fost în aceeași situație. De pildă, Oleg Bunescu, care gestiona o asociație a locatarilor, a apelat în toate instanțele pentru a primi onorariul respins de „Termoelectrica”, dar nu a reușit să-și obțină banii. „Nu pot să vă spun din ce motive pentru cineva s-a aprobat, iar pentru mine nu. Am atacat acea decizie în judecată și mi s-a refuzat. Am mers și la Curtea Constituțională, unde mi s-a făcut dreptate, dar Curtea de Apel a rămas pe aceeași poziție”, menționează Bunescu.

Eni nu se joacă de-a „grădinița”, iar Leu pune punct onorariilor de succes

Întrebat de Jurnal.md cum „Termoelectrica” a calculat suspecta datorie pe care a cerut-o de la municipalitate, Veaceslav Eni ne-a răspuns că nu mai lucrează acolo și nu-și amintește unele lucruri. În orice caz, în viziunea sa, concluziile IF despre lipsa actelor justificative privind formarea creanței nu au temei: „Cum putea instanța să intenteze un proces de insolvabilitate prin hotărâri ilegale, dacă datoria nu era justificată? Nu cred în așa ceva”.

Fiind întrebat de ce a plătit onorarii de succes exagerate celor șase lichidatori, el a specificat: „Dacă au fost achitate, cred că au fost achitate în baza legislației. Cum puteau să fie abuzive, dacă ele se încadrează în cadrul legal? Aici nu ne jucăm de-a grădinița”.

Lichidatorii refuză să vorbească despre onorariile primite de la Eni și dau asigurări că nu s-a încălcat legea.

„La sfârșitul anului, semnăm un act cu „Termoelectrica” și alți creditori, în care este inclusă creanța validată, creanța curentă și alte creanțe. Nu văd o încălcare atât timp cât actul e acceptat atât de creditor, cât și de debitor. Sunt date din contabilitate, care nu pot fi majorate artificial”, a menționat Viorel Purcel.

„Conform cadrului legal, am prezentat toate actele prevăzute de lege. Asta v-o spun garantat”, a spus Igor Sacaliuc.

„Onorariul de succes încă urmează a fi achitat. Nici în perioada lui Eni nu ni s-a plătit pentru toată valoarea creanțelor stinse”, pretinde Cristina Sacaliuc.

Numai Igor Bulgaru a negat că a primit onorarii de succes, chiar dacă documentele de care a făcut rost Jurnal.md arată contrariul.

„Eu n-am primit onorarii de succes, prima dată aud. Asta e dezinformare, sunt bârfe, lucruri neprobate. Urmează să mă judec cu redacția dvs., că o să iasă că nu sunteți corect”, ne-a avertizat lichidatorul.

Actualul director al „Termoelectrica”, Vasile Leu, a declarat că nu are de gând să plătească onorarii de succes lichidatorilor, deoarece scopul falimentului ÎMGFL-urilor nu a fost atins.

jurnal.md

„Nu am achitat onorarii de succes, pentru că juriștii mi-au atras atenția că sunt ilegale. E un proces de durată și nu i se vede finalitatea. Am impresia că nici nu se dorește, pentru că timpul trece și ei primesc salarii și alte lucruri, iar datoriile cresc. Prin prisma intrării în vigoare a Legii condominiului, urmează a fi create asociațiile de proprietari și să desfacem ghemul acesta”, spune Vasile Leu.

Apartamentele familiei Sacaliuc/Purcel. „Nici mulțumesc nu ne-au spus…”

Când realizam acest material, unii foști angajați de la ÎMGFL-16 de la Buiucani, condusă de Cristina Sacaliuc, ne-au adus la cunoștință un alt caz care ne-a atras atenția. În 2019, patru dintre ei ar fi fost trimiși să facă reparație la un etaj dintr-un bloc din sectorul Râșcani, care intră în gestiunea ÎMGFL-20, condusă de Viorel Purcel, cumnatul șefei lor. Gheorghe Boghi, conducătorul grupului, recunoaște că a fost rugat să execute aceste lucrări, pentru că acolo locuia mama Cristinei, și el a crezut că vor fi remunerați suplimentar.

„Materialele au fost procurate de ÎMGFL-20, de la noi au luat forțele de muncă. Am reparat un etaj întreg și o cameră după ascensor, destul de mare, care era practic închisă, dar era a doamnei. Am schimbat toată electricitatea, am făcut tot ce era în puterile unei întreprinderi municipale. Nu era teritoriul nostru, dar nici mulțumesc nu ne-au spus. De bani nici vorbă…”, relatează Boghi.

La început, Viorel Purcel și Cristina Sacaliuc ne-au spus că nu cunosc nimic despre acest caz.

„Doamne ferește! Sunt aberații și îmi las inclusiv dreptul să le folosesc și în altă parte. Niciodată nu am folosit vreun angajat sau careva sursă din cadrul societății pentru scopuri personale”, a fost categorică Cristina Sacaliuc.

Ulterior, ea ne-a povestit că, de fapt, în 2019, l-a întrebat pe managerul întreprinderii dacă are niște meșteri buni, iar aceștia au negociat condițiile de muncă și de plată cu mama sa, care urma să-i remunereze.

Informațiile de care am făcut rost arată că, începând cu 2016, familia Sacaliuc și-a cumpărat o locuință în centrul Chișinăului, mama lui Igor Sacaliuc a intrat în posesia unui apartament în sectorul Râșcani, iar mama Cristinei Sacaliuc este proprietară a două apartamente din același sector, ambele procurate în 2019. Și Viorel Purcel și-a cumpărat un apartament în 2018. Toate aceste imobile se află în gestiunea ÎMGFL-urilor pe care le conduc cei doi frați. Presa scria că și Veaceslav Eni, împreună cu soția și fiica sa, au intrat în acei ani în posesia a peste zece imobile.

Povestea leului s-a terminat. „Nu mai există un tarif unic pentru tot orașul”

Ghenadie Dubița, șeful adjunct al DGLCA, care este și reprezentantul primăriei în acest proces de insolvență, a participat la elaborarea noii legi cu privire la condominiu. El dă de înțeles că tărăboiul din jurul leului a dispărut, fiindcă această lege exclude orice tarif pentru deservirea blocului.

ipn.md

„Prin această lege, a fost abrogat un capitol din Legea privatizării, care prevedea furnizarea serviciilor comunale în bază de tarif. Nu mai există un tarif unic pe tot orașul. Acum ÎMGFL-urile trebuie să adune proprietarii de la fiecare bloc, să facă un deviz de cheltuieli și să încheie contracte cu aceștia privind gestionarea blocului. Sau oamenii să-și formeze asociații”, susține Dubița.

Specialistul lămurește că locatarii vor fi nevoiți să creeze asociații în condominiu:

„Formarea asociației propriu-zise este la dorința oamenilor, dar guvernul va înregistra masiv din oficiu condominiu în toate blocurile locative. Va fi de ajuns ca cinci persoane dintr-un bloc să dorească formarea asociației, ca să o înregistreze. Dacă nu se vor găsi cinci oameni, proprietarii nu vor putea face nicio acțiune asupra blocului fără a înregistra asociația. Nu știu nici dacă vor putea să-și vândă apartamentele. Guvernul ar trebui să se implice și în stingerea datoriilor, căci asta e o consecință directă a neluării de măsuri din partea cabinetului de miniștri la etapa respectivă. Dar la acest moment nu avem o informație clară despre intențiile guvernului”, explică Dubița.

Ultimele capitole ale noii legi cu privire la condominiu vor intra în vigoare la 29 iulie. Am încercat să aflăm dacă Executivul ar fi gata să-și asume stingerea datoriilor pentru diferența de volum la apă. Daniel Vodă, purtătorul de cuvânt al cabinetului Recean, ne-a promis că va reveni cu un răspuns în câteva zile, dar au trecut mai multe săptămâni și nu a urmat nicio reacție din partea sa. În schimb, într-o scrisoare a Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale către unii directori de ÎMGFL-uri, din noiembrie 2022, se arată că ministerul a inițiat elaborarea mai mult regulamente în legătură cu această lege, inclusiv privind plata serviciilor comunale și necomunale.   

jurnal.md

Ghenadie Dubița ne-a mai spus că, la sfârșitul anului trecut, creanțele totale în cadrul procedurii de insolvență a ÎMGFL-urilor constituiau 733 de milioane de lei, adică cu numai 78 de milioane mai puțin decât datoria de 811 milioane, validată la intentarea procesului. Menționăm că la sfârșitul lui 2020, conform actului de control al IF, această creanță constituia 623 de milioane de lei, fapt care demonstrează că datoriile sunt în creștere și procesul de insolvabilitate poate dura la infinit.