Cum să elimini un Plahotniuc: Exemplul României

Vorbeam acum o lună despre diferențele dintre Ucraina și Republica Moldova. Diferențe care au făcut posibilă o schimbare radicală la Kiev, în timp ce la Chișinău au furnizat frustrări și multă neputință.

Iată că duminică, în România, schimbarea s-a dovedit a fi chiar mai radicală și este una la care am contribuit și noi, cei din Republica Moldova, măcar un pic.

Șampanie, cântece și dans pe străzi

Presa de la București titra ieri că rezultatele alegerilor europarlamentare și sentința definitivă în urma căreia Liviu Dragnea a ajuns la pușcărie au pus capăt Revoluției din 1989. De altfel, comparațiile între deja fostul lider PSD și Ceaușescu au fost la ordinea zilei în ultimii doi ani dincolo de Prut.

Cei mai mulți spun că a fost cea mai neagră perioadă a României din ultimii 25 de ani, una în care chiar dacă țara pare să fi mers din punct de vedere economic, a regresat dramatic la capitolul stat de drept și democrație, asta văzându-se inclusiv în clasamentele internaționale.

Chiar dacă și-a dorit să controleze România cu o mână de fier, Liviu Dragnea nu a reușit nici pe o clipă să facă asta, pentru că românii i s-au opus într-un mod exemplar. La doar două luni după ce câștigase parlamentarele cu un scor uriaș, de 46%, peste jumătate de milion de oameni ieșeau în stradă în toată țara pentru a se opune celebrei ordonanțe 13, privind amnistia și grațierea, prin care practic încerca să scape de pușcărie.

Atunci nu i-a reușit, urmând doi ani cu trei guverne diferite, lupte acerbe pentru schimbarea legilor justiției, demiterea șefei DNA și un adevărat război împotriva multinaționalelor. De fiecare dată românii s-au opus în stradă, chiar fiind gazați și bătuți în centrul Bucureștiului anul trecut, iar atunci când li s-a ivit prima oportunitate, alegerile europarlamentare, au profitat din plin de ea.

S-au mobilizat incredibil la vot, luând în surprindere pe absolut toată lumea. Au stat și 7-8 ore la cozi în diaspora pentru a putea vota, iar zeci, poate chiar sute de mii dintre ei nu au mai reușit să o facă. Iar la închiderea secțiilor de vot au oferit un tablou minunat, opoziția proeuropeană a obținut peste 50% din voturi, în timp ce PSD-ul a luat un scor de două ori mai mic decât acum 2 ani, iar partenerul său de guvernare – ALDE – nici măcar nu a trecut pragul electoral.

Iar luni seara, după ce Dragnea și-a primit sentința definitivă, pe străzile din București s-a protestat din nou, față de felul în care au fost organizate alegerile în diaspora. Dar de data asta a fost și un protest al bucuriei, cu șampanie, cântece și dans.

Cum a fost posibil?

România a reușit pentru că e încă o țară. Vie. Plină de oameni activi, informați, curajoși, patrioți. Cu o intelectualitate activă și o societate civilă, care s-a mobilizat aproape fără excepție împotriva guvernării din ultimii doi ani.

Am văzut interpreți foarte cunoscuți, actori, vedete de televiziune, sportivi, care au stat în stradă și la minus 20 de grade și la plus 40, între tunuri de apă și gaze lacrimogene.

Procurori și judecători care și-au lăsat birourile și au protestat împotriva abuzurilor politicienilor asupra justiției. Oameni de afaceri care s-au apucat de unii singuri să construiască autostradă, exasperați de impotența și corupția guvernării.

Vineri seară, la cel mai urmărit show de televiziune de divertisment din România, jurații aminteau telespectatorilor că duminică trebuie să meargă la vot. DJ-ii de la majoritatea posturilor de radio, între o piesă de Nicole Cherry și una de Miley Cyrus, provocau în ziua votului ascultătorii să ia căștile cu ei, să meargă la secțiile de vot și să ștampileze buletine

Instituțiile, chiar dacă au mai dat rateuri, au funcționat și nu au fost niciodată capturate în totalitate. Iar atunci când a fost mai greu, de la Bruxelles s-a intervenit hotărât cu avertismente dure, până la lipsirea de vot din Consiliul European.

Rolul lor l-au avut și partidele de opoziție. Extrem de active, cu campanii inteligente, cu foarte mulți oameni noi și tineri scoși în față. Cu abordări profesioniste, prin care au câștigat electoratul tânăr de dreapta, mereu atât de sceptic și dificil de scos la vot.

În final s-a creat o efervescență națională, una care i-a făcut până și pe cei de la vârful guvernării să ezite, să-și pună întrebări sau chiar să se opună.

România a funcționat în ultimii doi ani și jumătate ca un organism sănătos. Unul care a reacționat și s-a opus unei boli grave, care amenința să-l distrugă.

Unele dintre aceste reacții le-am întâlnit și în Ucraina. La noi însă au lipsit și lipsesc toate cu desăvârșire.

Schimbările din cele două state vecine trebuie însă să ne facă un pic optimiști. Dragnea și Poroșenko, chiar dacă nu au controlat niciodată țările lor la fel de puternic precum o face Plahotniuc, au demonstrat cât de ușor poți să fii dat jos.

Hai să vedem dacă ni se mai ivește o șansă. Iar atunci chiar să facem tot posibilul să nu o mai ratăm. Să studiem cu atenție fenomenele din Ucraina și România și să vedem dacă putem ceva aplica și aici.

Cert e că avem aer sănătos, aducător de schimbare, din toate direcțiile. Să profităm de el atunci când bate vântul mai tare.

Alex Cozer, Cotidianul