„Moldova riscă un nou val al exodului creierelor”; Reacția Platformei DA cu privire la reforma învățământului superior

Platforma DA susține că, prin aprobarea Hotărârii de Guvern cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovării, drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite trec integral la persoana juridică, care este „beneficiara” reorganizării. În rezultat, toate deciziile legate de personal, strategia de dezvoltare, vor fi la discreția absolută a instituțiilor care au absorbit. Iar conținutul acestor decizii vor ține exclusiv de voința personală a conducerii. În această situație, Ministerul nu-și va asuma responsabilitatea pentru eventualitatea unor disponibilizări nejustificate, făcând trimitere la autonomia universitară. Eventualele disponibilizări nejustificate ale personalului calificat, ar putea avea consecințe de lungă durată asupra sectorului educației, iar Moldova, din nou, ar putea fi confruntată cu un val al ”exodului creierelor”.

În ceea ce privește reforma învățământului superior anunțată de către Ministerul Educației și Cercetării în data de 27 iunie 2022, Platforma DA consideră că aspecte legate de raționalizarea cheltuielelor pentru finanțarea învățământului superior, necesitatea apropierii cercetării științifice de sistemul universitar, reprezintă cu siguranță probleme reale, care trebuiesc a fi rezolvate de către Ministerul Educației și Cercetării, Guvern, comunitatea academică și toată societatea.

În același timp, a reduce reforma universităților aproape în exclusivitate la optimizări (absorbții) reprezintă o abordare simplistă și lipsită de viziune, consideră formațiunea, care a elaborat o serie de concluzii detaliate. Publicăm mai jos întreaga analiză:

- Nu este pe deplin clar cum va avea loc procesul de integrare a institutelor de cercetare în cadrul universităților. Chiar dacă este necesar ca sistemul universitar să fie conectat cu cercetarea conform standardelor europene, acest proces trebuie implementat prin strategii de conexiune dintre cele două sisteme, prin comunicare, identificarea unor soluții comune. În caz contrar, conform modelului propus, există riscul ca unele universități să nu aibă suficientă capacitate managerială, instituțională, financiară și nici interes să asigure funcționalitatea acestor institute de cercetare, iar funcția de cercetare să dispară în câțiva ani complet. Există o istorie a cercetării în Republica Moldova, moștenită din perioada sovietică, care nu poate fi ignorată. În cazul dat, este vorba de funcționarea institutelor de cercetare cu infrastructură extinsă și cu personal angajat. Acest potențial trebuie valorificat cât mai eficient în noile realități. Problema principală, care apare în această situație se referă la capacitatea universităților să-și asume aceste responsabilități. Or, universitățile sunt preocupate cu sarcinile lor de bază: organizarea procesului educational, racordarea formării profesionale la rigorile pieței muncii; asigurarea stagiilor practice pentru studenți, perfecționarea continuă a cadrelor didactice, atragerea studenților, menținerea celor înmatriculați, etc. În afară de aceasta, universitățile trebuie să se îngrijească de crearea unor condiții de viață și educație pentru studenți, care în mare parte țin de asigurarea în condiții bune a infrastructurii: cămine, săli de lectură, săli sport, etc. În vederea prevenirii riscurilor de degradare a cercetării, ar fi fost firesc ca această conexiune să fie pregătită din timp, să fie elaborate cu anticipare Planuri de dezvoltare strategică pentru a oferi o foaie de parcurs ce vizează conexiunea dintre cercetare și universități la nivel de personal, infrastructură, viziune, să fie realizate analize cost-beneficiu pentru a estima în toată complexitatea procesul de transfer/reangajare a personanlului din domeniul cercetării și capacitatea de integrare a acestuia în sistemul nou creat. Însă conform documentelor Ministerului Educației și Cercetării, aceste activități de planificare strategică abia urmează a fi realizate în urma optimizării sistemului. Pledăm pentru o integrare inteligentă a cercetării în cadrul universităților, dar concomitent trebuie să diminuăm riscurile, care pot afecta atât cercetarea, cât și și universitățile;

- Modalitatea propusă pentru optimizarea sistemului universitar generează unele riscuri, care nu vor putea fi gestionate de către Ministerul Educației și Cercetării. Astfel, odată cu aprobarea Hotărârii de Guvern cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovării, drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite trec integral la persoana juridică, care este ”beneficiara” reorganizării. În rezultat, toate deciziile legate de personal, strategia de dezvoltare, vor fi la discreția absolută a instituțiilor care au absorbit. Iar conținutul acestor decizii vor ține exclusiv de voința personală a conducerii. În această situație, Ministerul nu-și va asuma responsabilitatea pentru eventualitatea unor disponibilizări nejustificate, făcând trimitere la autonomia universitară. Eventualele disponibilizări nejustificate ale personalului calificat, ar putea avea consecințe de lungă durată asupra sectorului educației, iar Moldova, din nou, ar putea fi confruntată cu un val al ”exodului creierelor”. De asemenea, nimeni nu poate exclude riscul ca unele specialități pe viitor să dispară din motive subiective, deoarece universitățile, care au absorbit alte instituții ar putea să fie interesate să-și promoveze propriile specialități de bază. Și în acest caz, invocând autonomia universitară, conducerea universităților în raport cu cei ”absorbiți” va avea puteri absolute. În plus, garanțiile față de perspectivele entității ”absorbite” sunt minimale. Conform proiectului Hotărârii de Guvern, ”Persoanele juridice absorbante, reorganizate inclusiv prin absorbția instituțiilor publice de cercetare și inovare, vor asigura menținerea, cel puțin până la 31 decembrie 2023, pentru fiecare instituție publică de cercetare și inovare absorbită în parte, a structurii organizatorice de cercetare autonomă, precum și a nivelului de finanțare în limita cheltuielilor aprobate pe fiecare proiect de cercetare în implementare la data intrării în vigoare a prezentei hotărârii”. Acest fapt înseamnă că instituțiile ”beneficiare”, începând cu decembrie 2023 pot lua orice decizii față de ”instituția absorbită”...

În ceea ce privește subiectul patrimoniului instituțiilor absorbite, riscurile sunt evidente, existând și o experiență negativă în anii de după Independență: privatizări dubioase ale căminelor și construcția în locul lor a blocurilor de locuit, înstrăinarea spațiilor de studii, înstrăinarea terenurilor de către grupuri de interese, etc. În multe cazuri, aceste abuzuri erau comise cu complicitatea managerilor instituțiilor de învățământ. Luând în calcul această experiență, comisiile de reorganizare și de transmitere a bunurilor ar trebui să aibă un rol foarte important. Pentru a evita orice abuzuri, este necesar ca Ministerul să elaboreze și să aplice strategii de eficientizare a valorificării infrastructurii și să-și asume pe deplin responsabilitatea pentru acest proces;

- Aspecte financiare: Documentele prezentate de către Ministerul Educației și Cercetării prevăd ”o economie la buget de circa 85 mln.lei în 2 ani (calculat după o formulă propusă de FMI)”. Totodată, Ministerul anunță în Comunicat că va susține financiar procesul de modernizare a universităților prin alocarea a peste 700 de milioane de lei, dintre care 200 de milioane de lei pentru calitate și mangement, iar 500 milioane pentru modernizarea infrastructurii universităților și dezvoltarea programelor de studii. Este curios faptul că Ministerul nu menționează în documentele prezentate publicului că suma de 700 milioane de lei este parte a unui împrumut de la Banca Mondială, de aproximativ 40 milioane dolari, care a fost ratificat de către Parlament prin Legea nr.103/2020, bani care vor fi rambursați de toți cetățenii Republicii Moldova. În acest sens, ar trebui ca acest împrumut să fie valorificat de către universități în mod transparent, cu consultarea opiniei publice, în baza unei strategii clare de modernizare, iar Ministerul să aloce acești bani în baza unor obiective foarte clare de dezvoltare formulate la nivel național. La moment, însă, nu există o claritate cum vor fi folosiți acești bani, care este finalitatea, și care va fi impactul asupra sistemului;

- Problema numărului de studenți. Argumentul principal invocat de Minsterul Educației și Cercetării se rezumă la faptul că ”avem prea puțini studenți, și prea multe universități.” În acest fel, Ministerul doar constată reducerea dramatică a numărului de studenți, dar nu vine cu nici o strategie de creștere a numărului acestora. Ba mai mult, Ministerul chiar promovează ideea precum că reducerea numărului de studenți este una iminentă, menționând în documentul ”Analiza de impact” că ”există o probabilitate mică ca numărul de studenți să crească în viitor.”

În viziunea Platformei DA, această poziție fatalistă este inacceptabilă. Or, Ministerul ar trebui să trateze reforma nu doar prin adaptarea sistemului la noua realitate demografică (raționalizarea cheltuielilor, redimensionarea rețelei de instituții) ci prin eliminarea cauzelor, care au dus la această realitate dramatică. Dacă facem un exercițiu de sinceritate, atunci vom recunoaște cauza fundamentală, care constă în faptul că declinul numărului studenților este legat, în primul rând de calitatea slabă a învățământului superior. Iar politicile și reformele ar trebui să țintească elaborarea unor mecanisme viabile de asigure a calității: predarea în baza programelor racordate la necesitățile pieței muncii; politici complexe de formare a profesorilor, inclusiv în străinătate și atragerea profesorilor din alte țări și diasporă; atragerea telentelor; diplome duble prin consorții, alianță cu alte universități prestigioase; capacitatea de predare în limbi străine la un nivel înalt studenților străini; predarea în baza abordărilor: Problem Based Learning, Project Based Learning precum și în baza celor mai moderne metode.

Anume această criză a calității și prestigiului, i-a împins pe tineri spre migrație și alte destinații universitare. Conform analizelor Ministerului Educației și Cercetării din 2019, o pondere foarte mare din populația ce face parte din grupul de vârstă a studenților moldoveni studiază în străinătate, indicatorul fiind de 3,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene și de 6,7 ori mai mare decât media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Iar cauzele acestui ”exod al creierelor” constă în faptul că Ministerul și majoritatea instituțiilor de învățământ superior nu s-au adaptat în ultimii 10-12 ani la internaționalizarea și liberalizarea pieței muncii, și în consecință a pieței educaționale la nivel regional și global. Ba mai mult, prin toată ”politica” promovată cu precădere în ultimul deceniu de actualul ”sistem”, tânăra generație a fost practic determinată să nu mai creadă în universitățile din Moldova. Anume prin aceasta se explică cifrele alarmante pe care Ministerul le prezintă cu lejeritate: ”Dacă între 2007 și 2013, numărul studenților a scăzut în medie cu peste 4% pe an, această tendință aproape că s-a dublat între 2014 și 2019, depășind astfel pragul de 8% pe an”.

În timp ce majoritatea statelor din lume și din regiune depun o muncă asiduă, inclusiv cu aplicarea tacticilor de concurență neloială în raport cu alte țări pentru atragerea studenților, Ministerul Educației și Cercetării urmărește cu ușurință, plecarea studenților noștri spre alte destinații universitare...

În viziunea Platformei DA, sistemul universitar, dar și întregul sistem educațional, are misiunea de a contribui în cel mai direct mod la reducerea fenomenului de depopulare a țării și de dezvoltare a potențialului uman din Republica Moldova. Iar preocuparea autorităților ar trebui să fie următoarea: în ce mod, reformarea și modernizarea sistemului universitar ar putea contribui la îmbunătățirea situației demografice? Orice reformă trebuie să urmărească creșterea prestigiului și atractivitatea sistemului universitar, astfel încât tinerii să fie convinși să rămână acasă, alegând sistemul universitar autohton.

Totodată, este important de pus accent pe internaționalizarea învățământului superior, care trebuie să devină una din priorităţile politicilor educaționale. Deși în documentele prezentate de către Minister, este în treacăt menționat acest aspect, nu sunt expuse măsurile necesare pentru realizarea acestuia, cum ar fi: politica de creștere a calității predării cadrelor universitare; acreditarea internațională; capacitarea cadrelor academice de a preda ore în limbile de circulație internațională; consolidarea capacităților structurilor din cadrul universităților de a stabili parteneriate și de atragere a studenților din alte state (UE și CSI), politicile de marketing educațional la nivel național și internațional.

Pornind de la faptul că problema nr.1 a Republicii Moldova este depopularea țării, fenomen care se manifestă atât prin exodul cetățenilor, cât și prin criza demografică, este imperios necesar ca Ministerul, Guvernul, universitățile să aibă în vizor implicarea în rezolvarea acestei probleme fundamentale.

Obiectivul nostru este ca cel puțin, municipiul Chișinău, în calitate de centru universitar, să redevină un oraș al tineretului, al sutelor de mii de tineri, care își fac studiile aici, acasă, își întemeiază familii. Anume în jurul realizării acestui obiectiv, trebuie gândite reformele de modernizare a învățământului superior, iar raționalizarea firească a cheltuielilor nu trebuie văzută ca scop, ci doar ca un mijloc pentru a atinge obiectivele naționale propuse.

În ceea ce privește propunerile de a ”absorbi” Universitatea Agrară de Stat din Moldova, considerăm că acestea reprezintă o abordare pripită, deoarece UASM este unica instituție de învățământ superior cu profil agrar, iar agricultura este unul din sectoarele prioritare ale țării. În contextul procesului de aderare la UE, în care sectorul agro-industrial are mari perspective de dezvoltare, ținând cont de specificul și potențialul agriculturii din Republica Moldova, dezvoltarea învățământului cu profil agrar ar trebui să fie una din prioritățile Guvernului și a ministerelor de linie. În acest sens, propunem ca pentru UASM să fie aplicată o ”perioadă de grație” de 3 ani în care instituția, conform unui Plan de Dezvoltare Strategică, să-și sporească capacitățile și să pună accent pe specializarea în domeniul agrar. La finalizarea acestei perioade, în baza unei analize comprehensive, Ministerele de resort vor lua decizii cu privire la direcțiile cele mai potrivite de dezvoltare.

Referitor la proiectul de ”absorbție” a Universității de Stat de Educație Fizică și Sport, este necesar ca Ministerul Educației și Cercetării să identifice o soluție comună în parteneriat cu comunitatea sportivă din Moldova, astfel încât domeniul sportului și învățământului sportiv să nu aibă de suferit. Doar dialogul bazat pe un suport constructiv vor asigura succesul unei reforme autentice.

În viziunea Platformei DA, o reformă trebuie să fie consistentă și vizionară, să țintească rezolvarea cauzelor, nu doar adaptarea la consecințe demografice. De asemenea, o reformă veritabilă nu trebuie să afecteze anumite domenii (agricultură, sport) și să favorizeze altele, ci să armonizeze interesele diferitor sectoare. O veritabilă reformă trebuie să pună accent pe creșterea calității studiilor, investiții în cadrele didactice, consolidarea marketingului educațional și internaționalizarea sistemului de învățământ superior, și nu în ultimul rând eliminarea corupției din sistem.