Ce înseamnă alegerea lui Joe Biden pentru Europa

Va profita Europa de această oportunitate? Într-o lume care se confruntă cu pandemia, cu o posibilă catastrofă de mediu și cu răspândirea regimurilor autoritare, ar fi o nebunie să nu profite, scrie Politico. 

Nu că Biden ar fi un partener facil. Indiferent de simpatiile lui pentru Europa, Biden, la fel ca Barack Obama înainte lui, va arăta clar că europenii trebuie să înceteze vorba și să înceapă să facă, dacă vor un parteneriat egal cu SUA și să nu revină la trumpism pentru încă patru ani de-acum încolo. 

Comerț

Donald Trump a declarat Europa „inamicul” SUA în domeniul comerțului și, ca să facă clar acest lucru, a impus taxe pe oțelul, aluminiul și vinurile europene. Chiar dacă tonul discuțiilor va fi mai prietenos, e puțin probabil ca administrația Biden să revină peste noapte la situația dinainte.

Una din moștenirile lui Donald Trump este că a readus în prim-planul politicii americane problema comerțului. Asta înseamnă că, chiar dacă va fi mai ușor de încheiat un acord comercial cu administrația Biden, nu va fi o negociere ușoară, mai ales dacă ne uităm că deficitul comercial al Statelor unite cu Europa a ajuns la 170 de miliarde de dolari. 

Biden ar putea deschide ușa pentru reînnoirea acordului de liber schimb transatlantic. Ultima încercare i-a aparținut lui Obama și a eșuat chiar înainte de a se materializa, din cauza ezitărilor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Mulți lideri europeni au însă tot interesul să încerce încă o dată, mai ales în această perioadă în care economiile au de suferit din cazuza pandemiei. 

Concluzie: Comerțul este un domeniu care ar putea intensifica cooperarea transatlantică, dar este în același timp o zonă plină de capcane. 

Mediu

Victoria lui Biden a venit prea târziu pentru a împiedica părăsitrea de către SUA a Acordului de la Paris, dar asta nu înseamnă că nu poate repune problema pe tapet după preluarea Biroului Oval. Și o va face. Pentru Europa, acesta ar fi un important gest de bunăvoință care ar arăta că SUA ia din nou în serios problema combaterii schimbărilor climatice. E un subiect pe care Biden a spus clar că îl are în vedere, dând semnale în timpul campaniei că viziunea lui este ca, pe termen lung, America să nu mai depindă de petrol și gaze.

Concluzie: Biden și Europa au aceeași viziune asupa politicilor de mediu. SUA se vor întoarce repede în Acordul de la Paris.

Apărare

2% înseamnă 2%. Angajamentul statelor NATO de a cheltui 2% din PIB pentru Apărare rămâne valabil, chiar dacă Biden nu va fi la fel de agresiv ca Trump în a le aminti europenilor că mai multe țări (în special Germania) nu au atins acest prag.

De asemenea, Biden va arăta clar că America își mută atenția spre China, deci Europa va trebui să preia efortul de a pune rezistență pe continent împotriva ostilității Rusiei și Chinei. În vreme ce Biden a arătat limpede că agresiunea Rusiei trebuie combătută, el vede China ca pe o amenințare pe termen lung.

Concluzie: Franța și Germania sunt așteptate să joace un rol important în această schemă, dar nu e deloc clar dacă sunt pregătite.

Orientul Mijlociu

Indiferent ce crede lumea despre politica externă a lui Donald Trump, e clar că a făcut progrese în Orientul Mijlociu, în slăbirea tensiunilor dintre Israel și vecinii săi. Asta ar putea face și mai dificilă încercarea lui Biden de a reveni asupra deciziei lui Trump de a ieși din acordul nuclear cu Iran, mai ales dacă acest lucru ar amenința evoluțiile pozitive recente. Un alt obstacol este chiar comportamentul Iranului, care a reluat procesul de îmbogățire a uraniului și a devenit tot mai agresiv față de vecinii săi.

În vreme ce UE se ține cu ghearele de acordul cu Iran și așteaptă revenirea Americii în acord, acest lucru ar putea fi dificil de prezentat în SUA, chiar și printre Democrați.

Concluzie: Biden va încerca probabil o reapropiere de Iran, dar e improbabilă o întoarcere a SUA în acordul nuclear. Cel puțin, Europa va scăpa de o parte din amenințările cu sancțiuni din partea SUA dacă indivizi sau companii europene fac afaceri cu Iran.

China

Relațiile dintre America și China sunt tensionate și e puțin probabil ca acest lucru să se schimbe sub Biden. De fapt, evaluarea potrivit căreia China reprezintă o amenințare pe termen lung împotriva intereselor americane în lume este unul dintre puținele lucruri asupra cărora Republicanii și Democrații cad de acord.  

Europa nu se află în acest punct. Și probabil nici nu va ajunge vreodată. Deși Comisia Europeană s-a alăturat Washington-ului în a declara China drept un „rival sistemic”, nu toate capitalele europene împărtășesc acest punct de vedere. Cel mai mare obstacol îl reprezintă Germania, țara europeană cu cele mai puternice legături comerciale cu China.

Biden va impulsiona Berlinul și celelalte capitale europene ezitante în privința Beijingului să se alăture coaliției conduse de SUA în încercarea de a opri creșterea influenței Chinei pe scena internațională. Marea provocare: să stopeze instalarea tehnologiei 5G de către Huawei în Europa, ceea ce, susțin SUA, ar crea o autostradă informațională între continent și serviciile de informații chinezești. 

În ultimă instanță, întrebarea fundamentală este: va fi Europa alături de SUA în încercarea de a ține în șah influența Chinei sau nu?

Concluzie: În fața neliniștilor legate de represiunea Chinei în Hong Kong și de folosirea lagărelor de concentrare împotriva populației musulmane, poziția Americii conduse de Biden va avea câștig de cauză.