„Am impresia că RM nu a vândut oameni, ci jumătate de kg de cartofi”; Interviu cu soția unuia din profesorii turci expulzaţi

Azi, 17 decembrie, urmează să aibă loc un nou proces de judecată în Turcia, în cadrul căruia va fi examinată solicitarea procurorului de a mări termenul de detenţie a lui Feridun Tufekci, căruia i se aduc învinuiri legate de activitatea jurnalistică. Soţia sa, Galina Tufekci, care deja al doilea an luptă să afle de ce autoritățile din R. Moldova l-au extrădat pe soţul ei şi în baza căror probe a fost condamnat, se arată mirată de solicitarea procurorului din Turcia, or soţul său deja a fost condamnat, inclusiv pentru activitatea de jurnalist.

- Stimată dnă Galina Tufekci, ce aspecte din activitatea jurnalistică a soțului Dvs. le-ar fi deranjat pe autorităţile din Turcia?

- Soțul meu a trăit şi a muncit timp de 25 de ani în R. Moldova. A colaborat timp de 1, 5 – 2 ani cu TRT, instituţia de Radio şi Televiziune centrală a Turciei. A muncit la o emisiune cu tematică social-culturală. Ţin minte, spre exemplu, o emisiune la care l-a avut în calitate de invitat pe un artist din R. Moldova, care cânta la mai multe instrumente muzicale. O altă emisiune pe care mi-o amintesc acum era despre poluarea apei şi criza de apă potabilă. Aceste emisiuni nu aveau nicio legătură cu politica. Şi-a dat demisia de la TRT în 2016 când a avut loc aşa numită tentativă de lovitură de stat din Turcia. A scris şi articole pe teme economice, dar acestea aveau legătură cu activitatea sa ştiinţifică, nu erau texte jurnalistice. Ultima oară, urma să prezinte o relatare la o conferinţă pe teme economice din cadrul Universităţii de Stat din Comrat. Cu o zi înainte a fost telefonat şi a fost informat să nu vină că invitaţia pe numele său a fost anulată la solicitarea unui reprezentant al Ambasadei Turciei de la Chişinău. Deja se făceau presiuni. Nu a pierdut nimic, relatarea pe care urma să o prezinte ulterior a fost inclusă într-o publicație din Germania. Dar nici articolele respective nu aveau nicio legătură cu politica, soțul meu nu a comis nimic ilegal.

- Ați avut posibilitatea să discutați cu avocatul care-l reprezintă, de ce procurorul insistă pe o pedeapsă mai dură?

- Avocatul din Turcia se teme să vorbească cu mine. Telefoanele sunt ascultate. Când îl întreb ceva ce ar putea să deranjeze ori să fie în detrimentul soţului meu, avocatul îmi spune că va reveni cu un apel. Dar nu mă mai contactează. Când am discutat ultima oară cu Feridun l-am întrebat cum e posibil, doar a fost deja condamnat la 7,5 ani de închisoare pentru că a activat în calitate de jurnalist? Cum pot să te judece şi să te condamne încă o dată pentru unul şi acelaşi punct? Mi-a spus: „Galina, nu-mi mai adresa astfel de întrebări. Aici e Turcia”.

- Cât de des reuşişi să comunicaţi la telefon cu soțul Dvs, v-a spus în ce condiţii de detenţie îşi ispăşeşte pedeapsa?

- Despre condiţiile de detenţie nu prea vorbim. Am abordat acest subiect. Mi-a spus că nu-mi poate răspunde la întrebare, ca să nu fie nevoit ulterior să dea explicaţii și să sufere și mai mult. Soţul meu este un om puternic, chiar mai puternic decât mine în cazul dat. El este cel care ne susţine și ne încurajează. Rezistăm cu greu deoarece înțelegem foarte bine că totul este o mare minciună.

Avem noroc că în regiunea unde se află penitenciarul locuiesc surorile și tatăl lui, care pot să-l viziteze o dată în lună. Îl vizitează ori de câte ori au posibilitatea.

În principiu, fiecare din cei șase profesori extrădați au fost repartizați în penitenciare din regiunea lor de baștină, ca oamenii să știe și părinților să le fie rușine ce copii au educat. E încă un mod de a face presiune asupra familiei.

- Cum depășesc copiii această perioadă grea, de despărțire de tatăl lor?

- De obicei comunicăm cu soțul meu în fiecare vineri la telefon. Copiii suferă foarte mult. Li s-au schimbat până și caracterele. Au devenit mai închiși, mai tăcuți. Multe organizații au propus să ne ajute, dar cu ce ne pot ajuta în această situație? În realitate nu ne pot ajuta cu nimic.

- A trecut mai mult de un an de la extrădarea profesorilor turci. Ați fost contactată în acest răstimp de cineva dintre politicienii de la Chișinău, fie din opoziție ori dintr-un partid extraparlamentar, ca să vă întrebe cum vă simțiți ori cu ce ar putea să vă ajute în această situație?

- Nu am fost contactați de nimeni. Eu am trimis mai multe adresări, scrisori, dar nimeni nu ne-a răspuns la ele.

- I-ați scris și lui Dodon?

- Nu. Lui nu i-am scris.

- În august, curent, PG a deschis un dosar penal pe faptul excesului de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu, comise de angajații Biroului de Migrație și Azil și ai Serviciului de Informații și Securitate. Totodată ați solicitat în instanță tragerea la răspundere a persoanelor care l-au reținut în mod abuziv pe soțul Dvs, care e soarta acestui dosar până în prezent?

- Procesul de judecată durează deja al doilea an. Mă prezint la ședințe, dar procesul bate pasul pe loc, nimeni nu e interesat să-l ducă la bun sfârșit, ca cei vinovați să fie trași la răspundere. Am sentimentul că acest sistem continuă să-și bată joc de noi. După penultima ședință am suferit atât de mult că a doua zi nici nu m-am putut ridica din pat. Guvernarea s-a schimbat pentru puțin timp, promiteau reforme în justiție, dar noi nu am simțit nicio schimbare. Judecătoarea Viorica Dodon a întrebat reprezentantul SIS de ce, deja al doilea an nu prezintă nicio informație care ar proba acțiunile lor. Reprezentantul SIS a întrebat, dar ce să prezinte, nu au ce prezenta. Râd. Glumesc. Le e vesel. Informația dată este calificată ca secret de stat.

La ultima ședință, reprezentantul SIS iar nu s-a prezentat cu nimic. Judecătoarea a propus să amâne ședința până pe 14 februarie. Cineva a glumit de ce pe 14, haideți s-o amânăm pe 23 februarie. „Dar poate o programăm pentru 8 martie?”, a glumit judecătoarea și iar toți au început să râdă. Eu nu am mai rezistat și am început să plâng.

Au decis ca următoarea ședință să aibă loc pe 4 martie. Când am ieșit de acolo am spus: „Am impresia că R. Moldova nu a vândut oameni, ci jumătate de kg de cartofi. Toți sunt veseli, se simt bine”. Eu locuiesc la Comrat, îmi las copiii singuri acasă, ca să ajung la aceste ședințe de judecată și mai bine de un an aud iar și iar că se amână. Dar să nu mă duc nu pot, pentru că nu-mi este indiferentă soarta soțului meu și îmi fac griji pentru el.

- La ce rezultat vă așteptați de la procesul de azi din Turcia?

- Sper că nu-i vor putea crește termenul de detenție. Soțul meu a fost deja condamnat pentru că a lucrat jurnalist, dar în situația social-politică de acolo ne putem aștepta la orice. Întotdeauna se spune că speranța moare ultima, ne rugăm lui Dumnezeu să se încheie totul cu bine.

- Vă mulțumim.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu