Vadim Ceban a mai declarat că Moldovagaz nu a renunțat la activele Tiraspoltransgaz, pe care le-au preluat, fără niciun temei juridic, autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol în 2006. Șeful de la Moldovagaz a apreciat că în prezent există un dialog cu așa-numitul minister al economiei din stânga Nistrului.

Expertul în energetică Ion Preașcă a explicat această atitudine a Tiraspolului prin faptul că, în condițiile în care există riscul stopării tranzitului de gaze pe teritoriul Ucrainei, regiunea transnistreană, fără Chișinău, nu poate să se asigure cu gaze.

„Tiraspolul nu poate să negocieze individual cu Kievul. Prin urmare, are nevoie de o colaborare cu Chișinăul”, a menționat el.

Chiar dacă a apărut subit dialogul cu Tiraspoltransgaz, această companie, gestionată de autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol, a provocat în 13 ani datorii de peste 6 miliarde de dolari, cât aproape jumătate din PIB-ul Republicii Moldova.

Contractele cu Gazprom și Tiraspoltransgaz

Tiraspoltransgaz s-a autodeclarat în 2006 entitate separată față de Moldovagaz. Potrivit lui Ion Preașcă, însuși Gazpromul s-a opus acestei separări, deoarece „punea în pericol securitatea energetică a R. Moldova și a întregii regiuni”.

Cu toate acestea, Tiraspoltransgaz s-a considerat în continuare parte separată de Moldovagaz, iar ultima a continuat să procure gaz atât pentru malul drept, cât și pentru cel stâng al Nistrului. Moldovagaz a continuat să procure, iar Tiraspoltransgaz să nu plătească.

Moldovagaz a livrat gaze naturale pentru Tiraspoltransgaz în baza unui contract semnat cu Gazprom pentru perioada 2007–2011, prelungit după aceea anual până la 31 august 2019.

Totodată, deși nu a recunoscut Tiraspoltransgaz ca entitate separată, Moldovagaz a semnat în 2011 cu cei de la Tiraspol un contract de livrare a gazelor. Autoritățile de la Chișinău și-au motivat demersul prin „riscul și posibilitatea tehnică” pentru cei din stânga Nistrului să sustragă nesancționat gaze naturale”.

Mai exact, „consumatorii din stânga Nistrului au plătit pentru consumul de gaze, chiar și la un preț mai mic decât în dreapta Nistrului. Numai că acești bani au mers într-un «cont special al gazului», a cărui destinație nu se știe”, a explicat expertul Ion Preașcă.

„Nouă ni se spunea: «Doar sunteți o țară? Trebuie să procurați gaze pentru toată țara». Chișinăul a mers pe această logică vicioasă, deoarece Moldova nu era obligată să procure gaz și pentru Tiraspol. La aceasta se adaugă managementul vicios al companiei Moldovagaz”, a explicat expertul în energetică Victor Parlicov pentru DW în 2017, în contextul dezvăluirilor cu privire la fraudele comise în timpul mandatului lui Evgheni Șevciuk.

În plus, potrivit lui Preașcă, la contractele de bază, se semnau anexe separate de livrare a gazului pentru Chișinău și pentru regiunea transnistreană. „Dacă am cunoaște aceste detalii, ne-am da seama de valoarea exactă a datoriilor Tiraspolului și ale Chișinăului.”

Solicitat la începutul lui 2019 să se pronunțe pe marginea acestor datorii, un reprezentant al Ministerului Economiei și Infrastructurii de la Chișinău, responsabil de energetică, a precizat că Guvernul Republicii Moldova nu își asumă obligațiile de plată față de furnizorii externi.

Trebuie spus că statul Republica Moldova este unul dintre principalii acționari ai SA Moldovagaz: SAD GAZPROM – 50%, Agenția proprietății publice din subordinea Guvernului R. Moldova – 35,33% și Comitetul de administrare a proprietății Transnistriei – 13,44%.

Mai nou, președintele Consiliului de Administrație SA „Moldovagaz”, Vadim Ceban, a declarat în cadrul conferinței de marți că are nevoie de sprijinul Ministerului Economiei și Infrastructurii pentru a soluționa problema datoriilor. Totodată, el a precizat că Transnistria trebuie să se preocupe de datoriile sale, deoarece Chișinăul le are pe ale sale.

Stat comun, dar anexe separate

Gazprom a acționat periodic în judecată Moldovagaz pentru datoriile de miliarde ale Transnistriei.

De exemplu, în anul curent, gigantul rusesc s-a adresat la Curtea Internațională de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Federației Ruse cu o cerere de recuperare de la Moldovagaz a unor datorii la gazele naturale livrate în anul 2016, datorii în valoare de 329.549.000 de dolari.

„Adresarea la Curtea Internațională de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Federației Ruse este o procedură-standard prin care Gazprom-ul își urmărește creanțele. Dacă nu s-ar adresa la Curtea de Arbitraj timp de trei ani consecutiv, aceste datorii ar fi anulate”, a declarat expertul Victor Parlicov pentru „Ziarul Național”.

Deși Moldovagaz indica pe site-ul său că Tiraspoltransgaz este parte a sa, fapt recunoscut oficial și de Gazprom, se știe că reprezentanții gigantului rusesc, când vizitau Chișinăul, mergeau și la Tiraspol.

Ion Preașcă relatează că Moldovagaz a acționat în judecată Tiraspoltransgaz pentru a se asigura juridic de faptul ca, în cazul în care Gazprom îi va pretinde această datorie, să o poată cere din partea Tiraspolului.

În opinia aceluiași expert, această restabilire de dialog între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz este una simbolică, „deoarece Tiraspolul, după ce își rezolvă problemele, ar putea să rupă din nou relațiile cu Chișinăul”.

Observatorul politic Anatol Țăranu, solicitat să comenteze problema datoriei Transnistriei față de Gazprom, a calificat-o drept „un instrument al Kremlinului” pentru a obține sume impunătoare de bani în cazul în care conflictul transnistrean „va începe cumva să se reglementeze”.

„Rusia ar putea pretinde această sumă atât Republicii Moldova, cât și partenerilor occidentali pentru reglementarea politică a conflictului.”

Ilie Gulca