image
Sursa foto: jurnal.md

După decenii în Italia, dorul de casă încă o macină; „Mă doar când revin și văd mai puțini copii și oameni tot mai necăjiți”

Acum câteva decenii, Pelaghia Caraman a luat decizia să plece în Italia. Nu știa ce o așteaptă, dar știa ce lasă în urmă. A fost printre primii oameni care au plecat din localitatea Cărpineni peste hotare. A trecut prin multe greutăți, dar salvarea ei a fost poezia, pasiunea pentru lucrurile frumoase, dar și revenirile o dată pe an la locul de baștină.

De fiecare dată când vorbește despre Cărpineni, o învăluie emoțiile. Pelaghia Caraman are mii de amintiri în această localitate. Acum câteva decenii însă, femeia a plecat la muncă în Italia. A fost o decizie complicată, dar asumată.

Cât a fost departe de Moldova și de baștină, și-a făcut o tradiție. La fiecare revenire în Cărpineni, pregătește din timp câte o poezie despre cei dragi și localnicii cu care a muncit și a trăit o bună parte din viața sa.

Nopțile nedormite și pline de dor au făcut-o să scrie pe hârtie toate durerile și suferințile adunate peste hotare. Preferă să nu vorbească despre ce a simțit în acești ani în Italia. Spune că a trecut prin multe greutăți și a fost nevoie să se obișnuiască cu un stil de viață total diferit de cel de acasă. După o perioadă a început să se adapteze în străinătate, dar a existat un loc de acasă care i-a lipsit întotdeauna. Așa sau altfel, a ales să exprime totul prin versuri.

Fiecare poezie pe care o scrie ascunde mult dor și clipe pline de fericire, dar și durere. Pe toate le-a trăit ani întregi acasă și în afară. Ca să nu piardă versurile adunate de-a lungul anilor, s-a gândit să le scrie pe toate într-un caiet pe care-l poartă cu ea peste tot.

Pelaghia Caraman spune că îi este tot mai greu să vadă ce se întâmplă în țară și cât de pustii rămân satele care odinioară erau cu străzile pline de copii și oameni muncitori. Nu poate alunga această tristețe și gustul amar că Moldova pierde persoane valoroase, iar localitățile dispar odată cu ei.

„Când plec din Republica Moldova, o fac cu o mare durere în suflet, în primul rând pentru că atunci când merg în sat văd mai puțini copii, iar oamenii sunt mai necățiți. Și nu doar în sat, dar și în Chișinău. Și asta mă întristează. Acasă înseamnă tot. Îmi pare că e alt aer. Cel mai mult mă atrag fructele noastre, legumele noastre, nu mai sunt nicăieri așa”, afirmă basarabeanca.

Deși are câteva decenii de când cutreieră lumea, spune că cel mai drag îi este acest pământ și țara unde s-a născut și a crescut. Despre Italia spune că i-a oferit lecții importante și multe oportunități, însă că această țară nu i-a devenit casă.

Îi pasă de tot ce se întâmplă în Moldova, merge la vot și încearcă să se implice în dezvoltarea țării noastre. Mai este convinsă că dacă acasă lucrurile se vor schimba, o bună parte dintre cei plecați își vor strânge bagajul și vor reveni în Moldova. „Omul la bine vine repede, numai să se fie regulă”, afirmă Pelaghia Caraman.

comentarii: