Obiceiul de a forța copilul să mănânce tot din farfurie i-ar putea face mai mult rău decât bine // EXPERT

Copiii au propriul sistem de reglare al apetitului și se pot sătura chiar și după câteva înghițituri. Irina Zuza, absolventă a Facultății de Sănătate, Medicină și Științe ale Vieții, Universitatea din Maastricht din Olanda, cu certificare internațională în tulburări alimentare ne-a oferit mai multe detalii la acest subiect.

Drumul către o alimentație sănătoasă începe din copilărie, iar cea mai sigură și sustenabilă încurajare pentru copii este exemplul părinților.

„Un copil niciodată nu va fi convins și nu va opta pentru niște legume dacă în fața lui e un părinte care consumă doar produse procesate. De asemenea, e important să le oferim mai multe opțiuni și combinații de alimente sănătoase, posibilitatea de a descoperi noi gusturi/texturi, iar eventual - ei singuri vor face alegerile. Mai mult, precum copii refuză anumite alimente, iar noi cunoaștem cât de nutritive sunt, le putem combina cu alte produse ce sunt pe placul lor, astfel facilitând consumul acestora. Nu în ultimul rând sunt și argumentele ce necesită a fi prezentate copiilor atunci când pe masă lor e o supă, dar nu o porție de carne prăjită”, a spus Irina Zuza.

Restricțiile și impunerea propriilor convingeri vizavi de alimente pot influența comportamentul alimentar la copii. Irina Zuza este de părere că odată ce copilului îi sunt interzise careva alimente, acestea vor fi dorite și mai mult.

„Deci, „a interzice” nu presupune și „a convinge”. După părerea mea, „moderația” e cuvântul-cheie ce necesită a fi reprezentativ alimentației. Respectiv, un comportament alimentar echilibrat se va dezvolta odată ce copilul are acces la diverse produse, însă, nu e tentat să le consume, deoarece părinții, prin propriul exemplu, au cultivat în el capacitatea de a alege corect”, a mai adăugat specialista.

Irina Zuza

„Obiceiurile alimentare proaste la copii pot fi evitate, important e să identificăm sursa problemei, întrebându-ne și evaluând cum au fost dezvoltate aceste obiceiuri, de la cine au fost preluate și care sunt factorii ce le mențin în continuare. Multe din răspunsuri se vor regăsi în componentele enumerate mai sus: exemplul părinților, mediul extern, gradul de informare, disponibilitate alimentelor”, a mai adăugat specialista.

Obiceiul de a mânca tot din farfurie încă se menține în unele familii. Unele studii arată faptul că poate fi extrem de dăunător. Pe de o parte, în momentul în care se insistă cu așa ceva, vom declanșa așa-numitul mecanism al „hrănirii controlate”, ceea ce-l poate face pe copil să vrea să mănânce inclusiv când nu îi este foame.

„Chiar dacă credem că odată ce creștem, obiceiul acesta rămâne undeva în copilărie, nu e chiar așa. Până și adulții, inconștient și indiferent de nivelul de saturație, tind să consume tot din farfurie. Subliniez că nici într-o formă nu susțin risipa alimentară, însă, încurajez consumul unei cantități de mâncare cât pentru a-ți satisface nevoile fizice. Copilul trebuie să fie încurajat să-și asculte corpul și necesitățile acestuia. În cazul în care la o masă nu a mâncat suficient, la scurt timp, cu siguranță va semnaliza dorința de a mânca din nou. Atunci însă – va fi din propria dorință și necesitate, iar procesul va fi mult mai plăcut. Stabilirea unei relații frumoase cu mâncarea este indispensabilă la orice vârstă și etapă a vieții, însă – în copilărie aceasta e mai flexibilă și ușor de ajustat”, susține Irina Zuza.

„Forțând copiii să mai „ia o bucățică” ar putea face mai mult rău decât bine”

„Evident că acest instinct al părintelui vine din grija față de propriul copil, însă, aceasta poate transforma procesul de a mânca în unul stresant și deloc plăcut. Mâncarea necesită a fi percepută drept o sursă de existență, dar nu un generator de frici. E important să reținem că relația cu mâncarea pe care copilul o dezvoltă încă din primii ani de viață, va face parte din el și, cu siguranță va fi exteriorizată și la maturitate”, a mai adăugat Irina Zuza.

Sănătatea corpului este influențată de nutriție și de starea psihologică, iată de ce este important este să menținem echilibrul între aceste aspecte.

„Psihonutriția reprezintă legătura dintre starea psiho-emoțională a unei persoane și comportamentul alimentar. De asemenea, aceasta implică atât și tiparele emoționale moștenite, formate și adânc încorporate în alegerile alimentare”, menționează specialista.

Psihonutriția pune accentul pe legătura directă dintre ceea ce mâncăm, structura creierului, funcțiile cerebrale și starea de spirit.