Psiholog, despre certuri în familie: „La copii pot apărea probleme de sănătate și comportament, depresie izolare, anxietate”

Copiii care asistă la certuri frecvente procesează emoţiile din tonul adulţilor chiar şi atunci când dorm, potrivit unui studiu citat de publicaţia „The Telegraph“.

„Copilul până la vârsta de 2 ani este dependent de părinți, iar aceștia răspund la nevoile lor fizice prin contact direct cu ei. Creierul copilului învață prin repetitive și asocieri ca atunci când are nevoie de cineva, el este sprijinit de părinti și astfel se formează și stilul de atașament sigur (și cel mai sănatos). Dacă copilul are părinți ce au răspuns inconstant la nevoile lor, iar mediul extern este imprevizibil și lumea externă este un pericol, atunci dezvoltă un stil de atașament anxios. În aceași timp, dacă aceștea sunt neglijenți sau indisponibili emoțional la nevoile lui, atunci copilul dezvoltă un stil de atașament evitant. Iar dacă micuțul în primii ani de viață trăiește un paradox în care coexistă nevoile de apropiere cu părinții, dar și de distanțare, atunci va dezvolta un stil de atașament dezorganizat”, susține Lidia Elena Chirilă.

Acțiunile și faptele copiilor nu pot fi mereu controlate, în schimb poate fi controlată reacţia părinţilor. Modul în care aceștia relaționează între ei, tonul de adresare sau cuvintele pe care și le adresează - toate au un rol important în viața celui mic.

„Copilul fiind martor la episoade tensionate și cu factor de stres cronic (tensiune moderată dar pe o perioadă lungă de timp), atunci va manifesta stări precum: scăderea poftei de mâncare, insomnie și agitație. Dacă acesta este supus unui factor de stres acut (amenințare mare pe o scurtă perioadă de timp) atunci copilului îi scade pulsul, i se reduce puterea de raționament, nu se poate dezvolta în parametrii normali gândirea abstractă, inhibiția”, a mai spus specialistul.

Un studiu britanic arată că, de la vârsta de șase luni, copiii expuși conflictelor din familie sunt predispuși la boli de inimă. Totodată, aceștia pot prezenta tulburări de somn, anxietate, depresie, tulburări de conduită și alte probleme grave.

„Dacă părinții au fost anxioși, copilul devenit adult va tânji după apropiere și intimidate, se va îngrijora de sentimentele partenerului, va avea nevoie de reasigurări, căuta ”mari adevăruri în mici gesturi”, sunt geloși, își fac diverse scenarii. Dacă au manifestat un stil de atașament de tip evitant, atunci viitorul adult se simte singur pe lume, are nevoie să nu-i fie atacată intimitatea, minimizează atașamentul în viața lor, vorbesc despre planuri, dar mai puțin despre emoții. Nu fac față conflictelor, ci se retrag din conversație și evită subiecte cu impact emotional și folosesc argumente intelectuale”, menționează psihologul.

Deseori, copiii se învinuiesc de cele întâmplate, iar cel mai grav este faptul că fiind afectați emoțional duc mai departe comportamentele văzute și tipărite în subconștientul lor, de la o generație la alta.

„Conform studiilor de specialitate, comportamentele sunt doar în proporție de 50% moștenite, iar diferența de 50% este dobândit prin învățare și din mediul social. Partea bună este ca aceste stiluri de atașament se pot reeduca și pot fi maleabile în timp. Astfel, dacă recunoaștem că am fost educați cu un stil de atașament de tip evitant, atunci ca adult putem învăța să ne bazăm pe oameni, iar dacă părinții au folosit un stil de atașament anxios, ca și adulți ei vor învăța să nu depindă de ceilalți, să fie conectași la ei și să aibă încredere în intențiile celorlalți”, a mai spus Lidia Elena Chirilă.

Lidia Elena Chirilă, psiholog-psihoterapeut.

„Dacă aceste minime sugestii vor fi dezvoltate, atunci putem vorbi despre viitori adulți responsabili, implicați și motivați în a dezvolta noi generații de copii, viitori adulți sănătoși și armonioși”, a mai adăugat Lidia Elena Chirilă, psiholog-psihoterapeut.

Sfaturi utile pentru părinți

„ - Să fie pregătiți pentru a deveni părinți. Dacă ar fi o ”scoală de părinți”, ar trebui să o urmăm cu toții, dar pentru că nu este, învățăm din mers și toată viața;

- Să fim prezenți fizic și emoțional cât mai mult în primii ani de viață a copilului;

- Să răspundem la nevoile copilului în mod constant și consistent;

- Să oferim siguranță și linște copilului.

Dacă vom respecta cele 3 sugestii atunci viitorul adult va avea o stimă de sine bună, va avea o intimidate echilibrată, va avea încredere în el și în ceilalți, va dezvolta interdependență și reciprocitate în relații. Totodată, va avea capacitate de negociere, autodezvăluire și colaborare în momentele de conflict. Astfel vom dezvolta adulți responsabili și o societate mai bună”, susține specialistul.