Dreptate la CEDO pentru un fost primar condamnat pentru ilegalități cu bunuri publice; Câți bani trebuie să-i achite statul

La momentul desfășurării evenimentelor, reclamantul era primarul satului Bălăsinești. În privința reclamantului a fost inițiată o cauză penală, acesta fiind învinuit, inter alia, de înstrăinarea ilegală a unui teren, de înstrăinarea la un preț redus a unor blocuri de beton, de achitarea unor premii pentru anumiți angajați ai primăriei și de ulterioara însușire ilegală a banilor, precum și de falsificarea unei vize Schengen.

La 23 octombrie 2009 Judecătoria Briceni a achitat reclamantul de toate învinuirile. Prin decizia din 12 mai 2010 Curtea de Apel Bălți a menținut sentința. Procurorul a declarat recurs.

La 22 februarie 2011 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul procurorului, a casat decizia Curții de Apel și a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel, în conformitate cu articolul 419 din Codul de procedură penală (în continuare „CPP”), id est potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

La 22 decembrie 2011, după rejudecarea apelului procurorului împotriva sentinței din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Bălți a admis apelul, a casat sentința și a recunoscut reclamantul vinovat de comiterea infracțiunilor enumerate supra, aplicându-i o amendă de aproximativ 713 euro, privându-l de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 3 ani. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea de Apel a audiat doar doi martori și a dat citire declarațiilor altor peste douăzeci de martori, făcute în fața primei instanțe. Curtea de Apel a concluzionat că prima instanță a interpretat eronat declarațiile acelor martori. Reclamantul a depus recurs, invocând nerespectarea de către Curtea de Apel a prevederilor articolului 419 din CPP, care impunea reaudierea martorilor.

La 6 iunie 2012 Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului.

Invocând încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns în fața Curții de eșecul instanței de apel de a audia victimele și martorii înainte de a casa sentința de achitare a acestuia.

Guvernul a invocat că reclamantul a avut posibilitatea să solicite reaudierea martorilor. Cu toate acestea, el a eșuat să o facă, manifestându-și acordul pentru a fi dat citire respectivelor declarații. Totodată, instanța de apel a dat o nouă interpretare declarațiilor martorilor, considerând că interpretarea instanței de fond fusese eronată.

Curtea a notat că reclamantul nu a renunțat într-un mod inechivoc la dreptul său de a reaudia martorii în fața instanței de apel. Curtea a subliniat faptul că instanța de apel nu a respectat nici prevederile articolului 419 din CPP, nici Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 cu privire la practica judecării cauzelor în ordine de apel. De asemenea, Curtea de Apel nu a prezentat motivele pentru care a ajuns la o altă concluzie decât instanța de fond, referindu-se la constatarea că instanța ierarhic-inferioară interpretase eronat declarațiile martorilor, însă fără a oferi vreo explicație în acest sens.

Din aceste raționamente, Curtea a hotărât că, după achitarea reclamantului de către instanța de fond, condamnarea sa fără reaudierea martorilor a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil și a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție în prezenta cauză.

În consecință, Curtea a acordat reclamantului 2000 euro pentru prejudiciul moral și 150 euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.