FOTOREPORTAJ: Valentina Sturza, deportată de două ori în Siberia: „Pe nimeni n-au cruțat, nici pe invalizi, nici pe copii”

Valentina Sturza, președintele de onoare al Asociației foștilor deportați și victime politice ale regimului comunist, a menționat astăzi în cadrul mitingului de comemorare a deportaților celui mai mare val din istorie, că nu există pagini mai tragice în istoria neamului, decât cele din timpul ocupației Basarabiei.

În scuarul Gării, la monumentul „Trenul Durerii” a avut loc astăzi un miting de comemorare a victimelor deportărilor celui de-al doilea val, din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 la care au fost prezenți foști deportați, premierul Natalia Gavrilița, președintele Parlamentului, Igor Grosu și membri ai Cabinetului de miniștri.

Valentina Sturza a menționat în discursul său că la momentul actual din Asociația foștilor deportați fac parte 6800 de persoane, cu 700 de persoane mai puțin decât anul trecut. „De la o zi la alta rămânem tot mai puțini. Familia noastră a fost deportată de două ori, în 1941 și 1949. Pe nimeni n-au cruțat, nici pe invalizi, bătrâni, nici pe copii, nici mame îngreunate. Toți au fost încărcați în vagoanele marfare murdare, cu care au fost duse anterior vite. Pe drum ni se da pește sărat și apa de la pompa care alimenta trenul și care mirosea a motorină”, a evocat crâmpeie din trăirile sale fosta deportată.

Valentina Sturza a amintit și din una din marile crime ale ocupației Basarabiei.

„Aș vrea să deschid o paranteză, în vremea ocupației foarte multe persoane au fost împușcate și aruncate într-o groapă cu var din „Valea Morilor”. Acolo în 1995 a fost instalată o piatră pe care este scris, „Trecatorule, apleacă-ți fruntea pentru cei masacrați de călăii bolșevici”. În 2018 această piatră a fost strămutată și pe locul cela a fost creată o terasă unde din păcate au loc petreceri”, a regretat președintele Asociației.

Valentina Sturza, deși era deja căsătorită, în 1949 a fost smulsă de lângă soț și deportată alături de alte rude pentru a doua oară. La 6 iulie 1949 a fost adusă în închisoarea din Chișinău, după care a fost urcată din nou în marfar. „Casele și locurile de muncă au fost ocupate de venetici aduși din Rusia”, a regerat nelegiuirile fosta deportată.

Noaptea din 5 spre 6 iulie 1949 a fost una dintre cele mai dramatice nopţi din istorie, desemnând cea mai masivă deportare a familiilor din aceste ţinuturi cu oameni harnici, vrednici şi iubitori de neam.

Operaţia cu denumirea secretă IUG a fost pregătită minuţios, pe parcursul a câteva luni şi viza deportarea masivă a aşa-zişilor chiaburi, moşieri, a marilor şi micilor comercianţi, etc., precum şi a familiilor acestora.

Tradusă în limbaj modern hotărârea strict secretă al Biroului Politic al CC al PC însemna decimarea intelectualităţii, a oamenilor de afaceri, a gospodarilor, a patrioţilor, a tuturor acelor care nu au acceptat regimul sângeros şi perfid ca pe o mană cerească.

Al doilea val de deportări a distrus circa 11.300 de familii, membrii cărora au fost ridicaţi, transportaţi ca vitele spre locuri vitrege sau pur şi simplu împuşcaţi.

Numărul basarabenilor supuși represiunilor politice de regimul sovietic nu este cunoscut cu exactitate.