„În școlile moldovenești, limba română se studiază formal”

Datorită sprijinului statului român, limba română a devenit accesibilă etnicilor găgăuzi, care vor să o studieze. Numărul locuitorilor din Comrat interesaţi de studiul acesteia, în special al studenților și angajaților instituțiilor de stat, este în continuă creștere. Aflați în cadrul interviului de mai jos, cu profesoara Carmen Dimitriu, cum este predată limba română la Comrat, după atâția ani în care statul Republica Moldova nu a fost capabil să provoace acest interes la etnicii găgăuzi.

– Stimată Doamna Carmen Dimitriu, cum își petrece timpul un profesor din România la Comrat? Care este atitudinea localnicilor față de Dvs.?

Am fost prevenită că aici nu îmi va fi ușor, dar, în general, nu mă aștept ca lucrurile să fie ușoare atunci când îmi propun să realizez ceva. Misiunea mea, ca lector de limba română, este să promovez limba, cultura și civilizația românească și să-i învăț pe cât mai mulți studenți și locuitori ai Comratului limba română.

Nu spun că mi-a fost ușor în anul petrecut aici, dar cred că atitudinea unei comunități străine în care vii este legată și de modul în care ești tolerant tu însuți: dacă cei din jur văd deschidere, amabilitate, bune intenții, cu siguranță că îți vor răspunde la fel.

De aceea, am reușit să colaborez, să îi cunosc pe oameni îndeaproape, să comunic cu ei, iar răspunsul a fost pozitiv: am atras cât mai mulți cursanți și chiar mi-am făcut mulți prieteni sau colaboratori din comunitatea găgăuză.

Cum îmi petrec timpul? În cea mai mare parte muncind: cursuri, proiecte, cercetare, organizare de evenimente. Totul, pentru limba română!

– În timpul unei discuții pe care am avut-o cu Dvs., mi-ați spus că cei de la Comrat sunt interesați să învețe acum limba română. Ați rămas la aceeași concluzie?

Da, îmi mențin această concluzie, mai ales că, la finele anului universitar, toți cursanții pe care i-am avut, inclusiv de la instituțiile importante din Comrat (Carabinieri, Curtea de Apel, Judecătorie), m-au rugat să îi cuprind pe agenda lectoratului și în următorul an universitar, conștienți că trebuie să aprofundeze studiul limbii române.

Totodată, am avut întrevederi cu alte instituții care au planificat să-și trimită angajații la cursuri și cu simpli locuitori ai Comratului care, pur și simplu, mă opresc pe stradă sau îmi scriu pe Facebook că vor să participe din septembrie la cursurile mele.

Cred ca există acum o mai mare deschidere spre tot ce e românesc, cred că oamenii văd în limba română un pașaport pentru Europa și mai cred că e și conștientizarea faptului că trebuie să cunoști limba de stat, în fond. Există și cursanți care vin din pură plăcere, fiind atrași și de evenimentele culturale și de proiectele organizate prin lectorat.

– După aproape un an de ședere în Basarabia, cum vi se pare limba română vorbită aici la 30 de ani de la proclamarea ei ca limbă de stat?

Nu aș putea să nu fiu sinceră, sentimentele mele sunt amestecate în această privință. Pe de o parte, e admirația față de acest popor (al nostru, de fapt!), care și-a păstrat limba după atâția ani de opresiune a istoriei. E un fel de miracol, gândindu-te la cât de greu le-a fost, cât sânge a curs de-a lungul timpului, pentru păstrarea identității de limbă și neam. Pe de altă parte, simt o tristețe când văd că limba română e „poluată” de exprimarea calchiată, uneori chiar e deformată din lipsa de cunoștințe și de faptul că în școli nu se pune accentul pe comunicare, ci se studiază limba în mod formal.

Trist e când văd că Grigore Vieru și alții ca el, care și-au dat viața pentru limba română, nu mai au urmași la fel de dedicați. Poetul militant spunea că Dumnezeu „a plâns peste țară /Cu lacrima limbii noastre…” și, de când sunt aici, am înțeles perfect mesajul lui.

Nu putem șterge urmele nefaste ale istoriei, dar putem dezvolta rădăcinile, putem acționa în prezent, de aceea sunt optimistă când văd oameni inimoși, profesori și oameni de cultură entuziaști, dedicându-și toată experiența, dar și sufletul pentru menținerea și cunoașterea limbii române și pentru păstrarea valorilor românești.

– Se atestă un interes în ultima vreme la găgăuzi pentru cultura lor naţională. Se observă acest lucru la Comrat?

Se observă și e remarcabil cum această etnie e mândră de cultura și limba moștenite de la strămoși. Trebuie să remarc că și în privința asta ar trebui să se întreprindă ceva, căci sunt familii întregi găgăuze ai căror copii nu mai știu găgăuza. Au o cultură interesantă, o limbă frumoasă, obiceiuri și tradiții minunate. Ar fi păcat să nu se perpetueze.

Dar cred că pentru asta trebuie să depună eforturi, să-și propună strategii de educare a tinerei generații, ca și pentru limba română! Evenimentele culturale și tradiționale la care am fost invitată până acum, în Comrat, au fost importante în această privință.

În imnul lor, al găgăuzilor, se vorbește despre frumosul lor grai, iar imnul Republicii Moldova este dedicat acestei comori care ne-a păstrat neamul, LIMBA ROMÂNĂ!

Jurnal de Chișinău