Cum s-a ajuns aici?

Vom ignora lucrurile din păcate „obișnuite”, precum folosirea resurselor administrative, bugetarea netransparentă și dubioasă a banilor publici, aservirea instituțiilor independente, hărțuirea presei libere și a societății civile etc. Se pare că acestea nu sunt suficiente pentru a-i menține pe democrați la putere, astfel încît ei s-au văzut nevoiți să violeze, în cîteva rînduri, cele mai de bază mecanisme democratice. În îndîrjirea lor, au început să ignore nu doar opinia poporului, ci și a partenerilor (a se citi „finanțatorilor”) externi.

Episodul I. Scoaterea din cursă a lui Renato Usatîi

Controversat, dar carismatic, Renato Usatîi a apărut cumva pe neașteptate în politica moldovenească și a crescut rapid în sondaje, spre nemulțumirea celorlalte partide. Guvernarea, prin intermediul Ministerului Justiției, întîi a refuzat să aprobe redenumirea Partidului Popular Republican în Partidul Nostru, apoi să înregistreze Partidul lui Renato Usatîi (PaRUs)[1]. Politicianul dădea atunci vina pe Vlad Filat.

Usatîi reușește totuși să intre în cursa electorală cu Partidul Patria, însă e eliminat în ajunul alegerilor pentru folosirea banilor din afara țării[2]. Pe atunci, Igor Dodon și Partidul Socialiștilor erau mai mult o frîntură din PCRM care ajutaseră AIE-ul să-l numească președinte pe Timofti. Aproape toate sondajele îl puneau pe Usatîi clar în fața PSRM. După eliminarea sa, socialiștii lui Dodon intră în Parlament cu 20,5% și devin cea mai mare fracțiune parlamentară.

Episodul II. Cumpărarea deputaților

În decembrie 2015, 14 deputați comuniști părăsesc PCRM și formează „Platforma parlamentară Social-Democrată”[4], care se aliază cu PDM-ul lui Vlad Plahotniuc. În martie 2017, căsătoria e oficializată și cei 14 intră în rîndurile pediste.

Democrații devin astfel cea mai mare fracțiune parlamentară cu 34 deputați. Cîteva migrații individuale mai tîrziu, ei ajung la 42 de deputați. Astfel, partidul care a intrat pe locul 4 în Parlament cu 19 deputați și-a dublat numărul de fotolii și a devenit principala fracțiune în Legislativ.

Trecerea deputaților comuniști la pediști este cea mai de amploare migrație politică din Parlament și a deturnat practic rezultatul alegerilor. Voința poporului și reprezentarea proporțională a alegătorilor au fost date uitării. Datorită acestor migrații și creării unui partid satelit PPEM din foști deputați PLDM, formațiunea lui Vlad Plahotniuc ajunge să monopolizeze puterea în stat cu doar 15,8% la alegeri.

Episodul III. Schimbarea sistemului electoral

După ce și-a croit o majoritate parlamentară și a scăpat de rivali, Vlad Plahotniuc a decis să se pregătească de următoarele alegeri revenind la o idee de-a sa mai veche: sistemul mixt. Pentru a crea impresia de consens larg și compromis, pediștii propun întîi un sistem uninominal și se laudă cu 800,000 de semnături în susținerea acestui sistem, adunate în timp record.

La salvare vine președintele Dodon și socialiștii, care „contraatacă” cu sistemul mixt. Vorbim de aceiași socialiști care au luat 25 de mandate după excluderea lui Usatîi din alegerile precedente și despre același Dodon care a fost promovat de canalele pediste în campania prezidențială împotriva Maiei Sandu. Cît despre mixtul propus de ei, coincide „surprinzător” de mult cu sistemul propus de Vlad Plahotniuc în 2013.

În pofida promisiunilor că vor aștepta și respecta opinia Comisiei de la Veneția, democrații și socialiștii votează în Parlament sistemul mixt. Cînd opinia negativă a Comisiei e publicată, pediștii de frunte precum Candu își amintesc brusc de suveranitatea Moldovei. Sistemul electoral e schimbat în pofida criticilor opoziției, societății civile și ale experților și demnitarilor europeni.

Consultarea populației e mimată în grabă, iar legitimitatea noului sistem e bazată pe niște sondaje amăgitoare, votul „opoziției” socialiste și misterioasele 800,000 de semnături, care erau, de fapt, pentru alt sistem - cel uninominal. Fostul șef CEC pe timpul excluderii lui Usatîi, Iurie Ciocan, promovat între timp la Guvern, înjgheabă repede niște circumscripții de s-a speriat Promo-Lex[și reforma e gata.

Episodul V. Capturarea Primăriei

Chiar dacă și-a încropit o majoritate parlamentară, a schimbat sistemul electoral și a atras sute de primari în brațele sale, Vlad Plahotniuc avea încă o problemă: Chișinăul. Dorin Chirtoacă era acceptabil atît timp cît PL-ul era în alianță cu PDM. După divorțul celor două partide, primarul s-a trezit cu dosar penal și suspendare.

Primar interimar devine faimosul Nistor Grozavu, care o numește viceprimăriță pe Silvia Radu, apoi îi cedează ei interimatul. Ambițiile politice ale fostei șefe de la Union Fenosa s-au ciocnit cu realitatea la alegerile prezidențiale din 2016, cînd a luat tocmai 0,37% din voturi, mai puțin de 6000 de voturi în întreaga țară. Totuși, chișinăuienii s-au trezit pe neașteptate cu Silvia Radu în fruntea primăriei.

Că nu au ales-o contează mai puțin. Pentru cei care mai aveau dubii, trustul media al șefului pedist a lămurit situația: toate canalele lui Vlad Plahotniuc au promovat-o intens pe Silvia Radu. Prin această independentă, Chișinăului putea fi adus și el în subordinea coordonatorului executiv al Consiliului Alianței de Guvernare. Și totuși, în pofida tuturor eforturilor, au pierdut alegerile.

Episodul IV. Blocarea referendumului #numixt

Între timp, în contrast cu lamentările ezitante ale opoziției de dreapta, un grup de activiști pun în pericol o altă izbîndă a lui Vlad Plahotniuc: ei cer organizarea unui referendum pentru anularea sistemului mixt. Peste 700 de oameni se adună, semnează și se duc la CEC să fie înregistrați ca grup de inițiativă ca să poată strînge semnături pentru organizarea referendumului. Sunt blocați de două ori.

Prima oară sunt invocate niște tehnicalități mărunte, dar grupul de activiști nu se descurajează și încearcă a două oară, ținînd cont de toate chițibușurile invocate de CEC prima dată. Al doilea refuz CEC este însă mult mai grav. Invocînd o decizie a Curții Constituționale, CEC decide că cetățenii de rînd nu au voie să inițieze un referendum republican, acesta fiind doar dreptul Parlamentului.

Trebuie să repetăm: Comisia Electorală Centrală a spus că cetățenii nu au voie să aleagă sistemul electoral. Au voie doar deputații, acea majoritate parlamentară nereprezentativă a unui partid care a intrat în Parlament cu 15,8%. Ce mai contează atunci acele 800,000 de semnături? Conform domnului Ciocan, oamenii nu au dreptul să decidă în această privință.

Episodul VI. Anularea alegerilor

După anularea dreptului la referendum, oamenilor le-a fost anulat și votul. Alegerile locale anticipate au fost cîștigate de Andrei Năstase, cunoscut, dacă nu pentru altceva, cel puțin pentru retorica sa extrem de dură în adresa lui Vlad Plahotniuc. În primul tur a întrecut-o și a eliminat-o pe Silvia Radu, iar în al doilea tur l-a bătut pe socialistul Ion Ceban, care s-a bucurat și el de sprijinul trustului media GMG.

Victoria lui Năstase le-a stricat clar toate planurile democraților. Toate eforturile investite în Silvia Radu au eșuat, iar planul B în persoana lui Ion Ceban nu a fost mai bun. În ajunul alegerilor parlamentare, opoziția cîștigă capitala. O bună parte din pediști, care au venit de la PCRM, au mai trecut deja prin asta prin 2007 și știu că nu-i a bine.

Așa că justiția „independentă” anulează rezultatul alegerilor. Motivul este ridicol dincolo de așteptări: Năstase și Ceban au îndemnat lumea să iasă la vot pe Facebook. O practică de cînd republica devine deodată încălcare suficient de gravă pentru a anula votul oamenilor. Matematica vizualizărilor live-ului de pe FB este în egală măsură comică (ca logică) și tragică (prin consecințe).

Episodul VII. To be continued…

Deși decizia invalidării alegerilor este finală, după ce a fost reconfirmată de CSJ, UE a renunțat la diplomație și le-a cerut direct autorităților moldovenești să ia măsurile necesare pentru a confirma rezultatul alegerilor UE recunoaște că justiția este controlată de liderul pedist și vorbește despre „o tendință tot mai pronunțată spre o guvernare autoritară și arbitrară”.

În rezoluția extrem de dură adoptată astăzi, Parlamentul European „își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea și mai gravă a standardelor democratice în Moldova; recunoaște că decizia instanțelor, despre care s-a afirmat de mai multe ori că este influențată și dirijată politic, este un exemplu al acaparării statului și denotă o criză foarte profundă a instituțiilor din Moldova; regretă că, în ciuda numeroaselor apeluri făcute de comunitatea internațională, autoritățile continuă să submineze încrederea cetățenilor în corectitudinea și imparțialitatea instituțiilor statului”. Acesta este doar unul din paragrafele foarte critice ale rezoluției.

Și pentru ca lucrurile să fie clare, europenii anunță că suspendă prima tranșă din asistența macrofinanciară pînă după alegerile parlamentare. E vorba de aceeași tranșă despre care Pavel Filip și prietenii ne promiteau încă din iarnă că acuș-acuș vine, că toate condițiile au fost îndeplinite. Vlad Plahotniuc însă nu s-a pierdut cu firea și ne asigură că oricum nu e vorba de sume mari și că guvernul era pregătit fiindcă suntem în an electoral, iar Vitalie Gămurari are tupeul să le dea lecții de democrație europenilor: potrivit lui, rezoluția a fost dezbătută ”cu sala goală”, „în mod netransparent și politicianist”. Domnul Gămurari merită un articol aparte și vom reveni la declarațiile sale.

Acum, lipsiți de sprijin atît pe intern, cît și pe extern, pediștii par încolțiți de propriile greșeli anterioare. Se pare că în mica noastră republică nu e loc suficient și pentru democrație, și pentru Partidul Democrat.

sic.md