CEALALTĂ BASARABIE // Povestea violonistului Ionel Manciu, spusă din Londra

Muzicianul a avut ocazia să cânte în sălile de concerte pe scenele cărora îi putem admira doar pe cei mai mari artiști de muzică clasică. De exemplu, debutul său a fost la Carnegie Hall (Weill Hall), în New York, iar în Londra, debutul a fost la Barbican Hall, unde a interpretat concertul de Sostakovich pe o vioară Stradivarius.

Recent a fost invitat să fie concert-maestru a Filarmonicii din Olanda, susținând spectacole la Royal Concertgebouw din Amsterdam. Și pe lângă numeroasele activități pe care le are, Ionel se bucură de concerte ca solist și violonist în Mithras Trio, concerte pe care le susțin atât în Marea Britanie, cât și în afara țării.

Ionel Manciu s-a născut în Tighina, într-o familie de muzicieni. Cu toate că copilăria unui muzician este diferită și necesită sacrificii, acesta consideră că a avut parte de o etapă fericită. Recunoaște că i-a fost greu să accepte faptul că trebuia să stea în casă și să studieze la pian ori la vioară, pe când ceilalți copii se jucau fotbal ori „Împărate, împărate”.

Când era mic, avea mai multe pasiuni, câteva din ele avându-le și acum, cum ar fi lectura, fotbalul, iar de curând și tenisul.

Este băiatul mamei, deși în copilărie mereu zicea că e băiatul tatei.

„De la mama am moștenit blândețea, iar de la tata încăpățânarea și tenacitatea”, precizează muzicianul.

manciu

Trebuia să fie pianist

La vârsta de șapte ani a început să cânte la vioară. Nu crede că a fost dragoste la prima vedere între cei doi, însă acum recunoaște că nu-și poate imagina viața fără vioară.

„De fapt, trebuia să fiu pianist. Pe urmă părinții s-au gândit că dacă cânți la orice alt instrument, înveți pianul ca instrument auxiliar. Au urmat câteva lecții de acordeon, fluier, iar după asta au hotărât să mă dea la vioară deoarece la acel moment fratele mai mare studia la Liceul „Ciprian Porumbescu”. Astfel, împreună cu dna Tamara Caftanat am făcut primii pași în lumea violoniștilor”, își începe povestea Ionel.

La început, zilnic, studia două ore la vioară și o oră la pian. Astăzi îi dedică vioarei opt ore pe zi, iar aici se referă la studiul individual, însă de cele mai multe ori petrece în jur de 12 ore cu vioara în mână.

De când a venit în Marea Britanie nu mai studiază la pian, din lipsă de timp, însă deseori se gândește că trebuie să rectifice acest fapt.

Susținut de părinți

A fost și este mereu susținut de părinți, ei fiind cei care i-au pus bazele în muzică, dat fiind faptul că ambii sunt muzicieni. Iar dacă la vârsta de șapte ani a început să exerseze la vioară, la trei ani a început să cânte cu vocea. De mic a luat parte la diferite emisiuni și concerte, iar când a crescut mai mare, la vioară a făcut progrese sub îndrumarea Galinei Buinovschi, iar la pian a fost ghidat de către Vladimir Timofeev.

„Prima mea vioară a fost foarte și foarte micuță, o iubeam mult, însă din păcate nu o mai am. Mereu sunt alți copii care au nevoie de o vioară, astfel că părinții au dat-o.

Acum nu am o vioară care să-mi aparțină, însă am avut noroc să câștig o audiție și să ajung să cânt la o vioară de la o Fundație de Instrumente din Marea Britanie. Este o vioară italiană și a fost făcută la sfârșitul secolului XIX. Pe viitor încerc să pun bani deoparte pentru a-mi procura vioara visurilor mele, însă va mai dura acest moment deoarece prețurile la instrumentele cu coarde bune este foarte exagerat”, susține violonistul.

Despre relația cu fratele său, muzician și el

Cel mai aprig critic al său a fost și va fi el, iar cât privește rețeta succesului pe care-l are, consideră că îți spune cuvântul munca asiduă și dragostea față de muzică.

Întrebat dacă este loc de concurență între el și fratele lui, violonistul și interpretul Alexandru Manciu, Ionel ne spune că cei doi sunt foarte diferiți și că nu poate fi vorba de așa ceva.

„Cu toate că îmi aduc îmi aduc aminte de un caz: menționasem că jucam dame în copilărie, eram considerat un fel de „campion” la cămin. Într-una din zile, Sandu m-a provocat la un joc. Am pierdut, începusem să plâng, m-am întristat atât de mult că i-am dat o palmă. Nu prea îmi plăcea să pierd, nu îmi place nici acum, dar am învățat să mă împac cu gândul și să muncesc mai departe”, ne povestește pe o doză de umor basarabeanul.

Pe când avea patru ani a participat la emisiunea „De la 5 la 10”, unde a cântat melodia „Gânsacul”. Își aduce aminte și astăzi că în urma acelei apariții a câștigat o mașină cu telecomandă, iar coridoarele căminului unde locuia cu familia, au devenit adevărate curse de Formula 1.

manciu

Despre activitatea și colaborările de acasă

Activitatea și colaborările sale în R. Moldova au fost și sunt pe cât de frumoase, pe atât de fructuoase. A avut plăcerea să colaboreze cu toate orchestrele de la noi, mai puțin cu cele de muzică populară.

„Îmi place să colaborez cu colegi de vârsta mea și să fac parte din proiecte precum Moldo Crescendo și Moldovan Național Youth Orchestra. Cred că este important când noi, tinerii, ne mobilizăm și facem proiecte comune deoarece suntem viitorul.

Din păcate, am tot mai puțin timp să revin acasă și din această cauză colaborările devin tot mai rare”, ne mai spune Ionel Manciu.

Drumul spre Marea Britanie

A plecat la Londra în 2012, la studii. De fapt, planifica să meargă fie în Germania, fie în Finlanda, însă nicidecum în Marea Britanie. Dar destinul a avut grijă să-i rezerve ceva frumos.

În urma unui concurs de cameră care a avut loc în Bulgaria, în juriu era și un profesor de la Conservatorul unde își face studiile astăzi. Cel din urmă a rămas impresionat de talentul lui Ionel și și-a arătat dorința ca cei doi să susțină un concert la Chișinău. Ceea ce s-a întâmplat câteva luni mai târziu, la Sala cu Orgă, iar în urma evenimentului, muzicianul din Marea Britanie i-a propus să vină la audiții, la Londra.

Norocul a fost de partea lui, iar în urma audițiilor a câștigat o bursă care-i achită studiile, costurile pentru cazare și masa.

Cât despre primele impresii, ne mărturisește că acestea au fost destul de înfricoșătoare. Nu știa pe nimeni și nici limba engleză nu o cunoștea destul de bine.

„Diferența dintre societatea din Marea Britanie și cea din R. Moldova este foarte mare. Din această cauză am avut un șoc cultural. Mi-a fost foarte dificil să mă obișnuiesc, dar acest pas a fost necesar deoarece aici sunt mult mai multe posibilități. Ai ocazia să-i asculți pe cei mai buni muzicieni din lume și ai posibilitatea să ai lecții, dar și să colaborezi cu ei. În Marea Britanie te dezvolți altfel atât ca muzician, cât și ca om de cultură”, ne mai spune violonistul.

manciu

Despre activitatea sa din Londra

În cei opt ani de când este la Londra, Ionel Manciu a reușit să-și facă cunoscut talentul și să cânte pe cele mai râvnite scene.

La momentul de față, majoritatea colaborărilor și concertelor la care ia parte sunt „High profile”. Astfel că a reușit să-și facă debutul la Carnegie Hall în New York, iar în Londra debutul a fost pe scena de la Barbican Hall, unde a interpretat concertul de Sostakovich pe o vioară Stradivarius.

„Recent am fost invitat de mai multe ori să fiu concert-maestru a Filarmonicii din Olanda, susținând concerte pe scena din Concertgebouw, Amsterdam. Pe lângă toate acestea, mai am și alte concerte ca solist și violonist în Mithras Trio atât în Marea Britanie, cât și în afară”, adaugă muzicianul.

Viața sa în Marea Britanie este una destul de încărcată, Ionel încercând să fie activ în toate domeniile: repetiții solo, muzică de cameră, orchestră, predare, concerte, dar și studiere individuală.

„Deseori nu știu ce zi a săptămânii este”, adaugă el.

Cu toate acestea nu ar schimba nimic din viața lui deoarece iubește muzica prea mult.

De ce muzica clasică?

Nu am putut să nu-l întrebăm de ce a ales muzica clasică, dar nu muzica populară. Așa am aflat că cea din urmă nu l-a atras la fel de mult ca prima. Cu toate că ascultă și cântă muzică populară atunci când are ocazia.

„Un alt motiv ar fi faptul că muzica populară este apreciata mai mult în spațiul românesc, pe când muzica clasică este apreciată la nivel global”, consideră violonistul.

Pe viitor, Ionel Manciu se vede susținând concerte pe cele mai mari scene ale lumii, iar dacă în următorii 5-10 ani va mai sta în Marea Britanie, ulterior ar vrea să opteze pentru o altă țară deoarece a obosit de timpul posomorât din Londra.

„De fapt, visul meu a fost dintotdeauna ca să revin în Moldova și să predau vioara la liceul unde am studiat. Dar cine știe, viața este imprevizibilă”, își încheie povestea muzicianul.