Raportul a fost realizat de către cercetătorii Secretariatului Internațional Amnesty International și include o analiză a parcursului Dosarului 7 aprilie 2009, a impactului completărilor și modificărilor legislației în domeniul combaterii torturii și relelor tratamente, dar și recomandări Amnesty International privind implementarea principiului Toleranța zero la tortură și rele tratamente. (publicăm mai jos raportul integral)

Victimele abuzurilor forțelor de poliție, fără sentimentul că s-a făcut justiție

În 2009, Procuratura Generală (PG) a înregistrat 108 plângeri din partea presupuselor victime cu privire la violența aplicată de forțele de poliție în timpul protestelor din aprilie – la această cifră a făcut referire reprezentantul instituției în timpul unei întâlniri cu reprezentantul Amnesty International, la începutul acestui an.

Potrivit unor monitori independenți în domeniul drepturilor omului, în timpul evenimentelor din aprilie 2009, au fost reținute în mod arbitrar circa 600 - 700 de persoane, iar multe dintre ele au fost supuse torturii și altor tratamente inumane și degradante. Nu se știe câte dintre aceștia au depus sau au încercat să depună plângeri oficiale.

În 2015, PG a publicat un comunicat de presă în care a rezumat rezultatul acțiunilor în cazul celor 108 de plângeri. Potrivit documentului, au fost pornite 71 de cauze penale separate, care au rezultat în condamnarea a 29 de ofițeri de poliție și, în același timp, în audieri în instanțe (inclusiv în curțile de apel) în cazul a 27 de ofițeri de poliție.

De atunci, toate procedurile penale relevante au fost fie închise, fie încheiate, iar la 31 decembrie 2018 toate audierile judecătorești au încetat, cu excepția unui caz încă aflat în prima instanță și un alt caz aflat în una din curțile de apel (din cauza absenței persoanelor care au depus inițial reclamațiile).

Dintre toți ofițerii de poliție condamnați în legătură cu evenimentele din aprilie 2009, doar unul a primit sentință cu executare, în legătură cu moartea unui protestatar, acesta reușind să se ascundă, înainte de a fi plasat în custodie, în timp ce toți ceilalți - au primit sentințe cu suspendare.

Rezultatul acțiunilor în cazul celor 108 plângeri oficiale despre abuzurile polițienești din aprilie 2009, faptul că nici un ofițer de poliție nu a executat o pedeapsă privativă de libertate, că unii dintre cei împotriva cărora a fost deschisă o procedură penală și mai târziu a fost închisă au putut să revină și să continue să activeze în forțele de poliție, dar și faptul că condamnările, în cele din urmă, nu au vizat ofițeri de poliție de rang superior sau oficiali de stat responsabili cu luarea deciziilor operaționale relevante la acea dată, au provocat un sentiment de nedreptate profundă în rândul victimelor abuzurilor polițienești. Odată cu trecerea timpului, multe dintre victime au pierdut speranța de a obține justiție în Moldova. Unii au căutat dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO).

Alții au decis să părăsească Moldova pentru totdeauna și s-au mutat în străinătate. Dintre cei care au depus plângeri la CtEDO în legătură cu evenimentele din aprilie 2009 (numărul lor total nu este cunoscut, unele dintre aceste dosare nu au fost încă revizuite), Curtea s-a pronunțat în șapte cazuri – și în toate cazurile deciziile au fost în favoarea reclamanților.

Cea mai recentă hotărâre a CtEDO cu referire la aceste cazuri a fost cea în cazul OR și LR contra RM, din 30 octombrie 2018. În cel puțin nouă cazuri, autoritățile moldovene au ajuns la o soluționare extrajudiciară (în opt dintre acestea s-a decis oferirea compensațiilor financiare, între 4.000 - 15.000 euro pentru victime).

Recomandări pentru Guvernul Republicii Moldova:

• Să recunoască public și la cel mai înalt nivel, existența preocupării publice în ceea ce privește problema impunității în cazul persoanelor care cu comis încălcări ale drepturilor omului în cadrul evenimentelor din aprilie 2009 și, în special, să recunoască faptul că există motive esențiale în spatele acestei preocupări și să exprime un angajament clar și ferm pentru a răspunde fără întârziere acestor motive.

• Să ofere tuturor victimelor încălcărilor drepturilor omului, comise în timpul evenimentelor din aprilie 2009, reparații adecvate și eficiente, inclusiv, dar fără a se limita la, compensații pentru suferințele produse, reabilitare și scoaterea la iveală a adevărului despre fapte în fiecare caz în parte.

• În conformitate cu aceste angajamente și ca răspuns la opinia comună a victimelor încălcărilor drepturilor omului comise în timpul evenimentelor din aprilie 2009, precum și ca răspuns la deciziile CtEDO luate în șapte cazuri legate de aceste evenimente, care evidențiază întârzieri, investigații superficiale și ineficiente și "indulgență în cazul colaboratorilor de poliție, acuzați de o infracțiune foarte gravă"30 să elaboreze și să pună în aplicare un mecanism clar și transparent de revizuire a eficacității investigațiilor naționale relevante. În cazul în care ancheta este considerată ineficientă și conduce la impunitate în cazul făptuitorilor, inclusiv în cazul făptuitorilor direcți, precum și în cazul tuturor ofițerilor de poliție comandanți, alți oficiali de stat și / sau politicieni responsabili pentru, ce au acceptat tacit sau au fost complici la încălcările în cauză, victimelor trebuie să li se asigure accesul la căile de atac efective (inclusiv noi procese, dacă este cazul) în afara de cele oferite de CtEDO și repararea efectivă.

• să creeze o agenție independentă care să aibă ca obiectiv investigarea alegațiilor de tortură și alte abuzuri comise de polițiști și de alți ofițeri din organele de poliție; să pună la dispoziția acestei agenții toate dispozițiile legislative, financiare și de altă natură necesare pentru a-i oferi competențe și resurse adecvate și necesare și să o autorizeze și să-i permită să investigheze prompt, imparțial și eficient toate alegațiile din trecut și în curs de desfășurare cu privire la tortură și alte rele tratamente, din partea victimelor.

• În mod public și la cel mai înalt nivel, să se angajeze să ofere reparații adecvate și eficiente, inclusiv compensații financiare adecvate, tuturor victimelor evenimentelor din aprilie 2009; să desemneze resursele financiare necesare și să instituie un mecanism clar și transparent de oferire echitabilă a compensațiilor corespunzătoare.

Raportul „FĂRĂ JUSTIȚIE, FĂRĂ VIITOR. 10 ani de la evenimentele din aprilie 2009” by Jurnal on Scribd