image
Sursa foto: Jurnal.md / Nadejda Roșcovanu

INTERVIU: Vladimir Beșleagă, despre garsoniera în care locuiește, neînțelegerile cu Snegur, COVID-19 și guvernarea PAS

Scriitorul Vladimir Beșleagă s-a despărțit cu modestie de anul trecut, care i-a purtat numele și în care a devenit nonagenar. Fostul parlamentar își împarte pensia lunară cu alte două persoane apropiate și locuiește de ani buni, împreună cu soția, în garsoniera acesteia. Tot în 2021 el a început să-și piardă vederea. Oricum, Beșleagă spune că nu regretă deloc această stare de lucruri. În cadrul unui interviu pentru Jurnal.md, dând dovadă de o sinceritate debordantă, prozatorul și-a expus opinia asupra stării de lucruri din R. Moldova, asupra nivelului de cultură obținut din învățământul online, dându-și cu părerea și despre originile virusului COVID-19.

- Dle Beșlegă, cum ați petrecut Revelionul în acest an?

- N-am petrecut nicăieri, toți suntem claustrați, stăm acasă. De Crăciun am mai avut oaspeți, dar de Anul Nou am stat cu familia. Pe masă am pus ceea ce a rămas de la Crăciun, pentru că masa de Revelion a fost continuarea mesei de Crăciun. (Râde) Erau ceva răcituri, plăcinte, fructe și o băutură care se numea bere. Atât ne-am permis.

- I-ați făcut vreun cadou soției? Și ce ați primit în dar de la ea?

- Eu în fiecare zi îi fac cadouri, pentru că ea e o mare cititoare și îi aduc tot cărți, cărți, cărți. Și ea stă și citește. În acest an, i-am dat „Reflecții instantanee”, una dintre cărțile pe care le-am editat recent la editura „Epigraf”. Cadourile dumneaei sunt însă foarte originale. Ea, când vin acasă, mă pupă și când plec în oraș tot așa mă pupă. Cadourile ei sunt rafale de pupe. Îi spun că e mare pupăcioasă sau, pe scurt, mare pupăză.

„Sunt chiriașul doamnei mele”

- Dvs. ce pensie aveți și vă ajunge ea astăzi pentru serviciile comunale și cheltuielile lunare?

- Eu am pensie de deputat, dar banii, în societatea liberală, nu se spun la telefon și nici în stradă, ca să nu întărâtăm lumea. Vorba e că doamna mea are o pensie foarte mică, iar fiica mea primește și mai puțin. Doamnei i-au majorat pensia de la vreo 1700 la 2000, dar pensia fiicei a rămas tot de vreo 1500 de lei. Și eu, din banii mei, le sprijin pe ambele pensionare. Dacă împărțim pensiile lor cu a mea, îmi rămâne și mie la vreo 3-4 mii. Să știi că eu sunt chiriașul doamnei mele. Ea are o garsonieră de 27 de metri pătrați. În total, facturile pentru noiembrie au depășit suma de 1200 de lei. Numai pentru căldură ne-au venit 500 de lei, iar pentru lumină 300 de lei. Tot eu sunt cel care le achit din pensia mea.

- Să înțelegem că locuiți într-o garsonieră care nici nu vă aparține? Fiind deputat, n-ați reușit să faceți rost de un apartament confortabil?

- Auzi? Când eram eu deputat, colegii mei de la Parlament imediat s-au repezit să obțină mașini și apartamente. Eu atunci locuiam într-un apartament cu trei camere, dar divorțasem și se făcuse partajarea averii. Două camere i-au revenit fostei soții și una mie. Mai dețineam în proprietate casa din satul meu natal, Mălăiești. Și când am văzut că ăștia mulți se repăd la dl președinte Snegur și cer apartamente, mi-am zis: cu ce nas să mă duc, dacă am casă la țară și aici am o cameră? Și nu m-am dus să cer. Consider că omul, în viața lui, cu cât mai multe greutăți are, cu atât e mai curat și mai demn. În afară de aceasta, aveam unele controverse cu dl președinte. Odată el m-a făcut cu ou și cu oțet la televiziunea publică, iar altădată eu, în calitate de lider al fracțiunii Frontului Popular, am protestat alături de alți deputați, după ce el a semnat la Alma-Ata pentru aderarea R. Moldova la CSI, fără să consulte Parlamentul. A fost un gest de sfidare a opoziției noastre naționale. Cum poți să obții independența și să mergi să semnezi pentru intrarea în același imperiu al răului? De aceea nici nu voiam să-l știu și să-l aud, dar nu încă să cer ceva de la el. Că toți îmi spuneau: „Du-te la președinte, du-te și cere, du-te că o să-ți dea”. Și s-au dus muuulți, și au obținut camere, apartamente, și s-au tot duuus. Eu nu m-am dus.

- Ce ați făcut cu camera care vă aparținea din apartemtnul cu trei odăi?

- N-am reușit să separăm camerele după partajare și m-am stabilit la doamna mea. Acum fiica mea, care și-a pierdut casa, s-a mutat acolo, moștenind camerele mamei sale. Documentar, camera mea încă îmi aparține. Iar faptul că sunt cetățean de onoare al mun. Chișinău îmi reduce facturile în jumătate. În acest mod, fiica mea plătește mai puțin pentru servicii. Băi, tu vrei să le știi pe toate chiar, da?

- Bine, să trecem la politică.

- Până acum n-am făcut politică?

„Bandiți vor să-și ia revanșa și să vină la putere”

- În situația în care majorarea pensiilor este nesemnificativă în comparație cu creșterea galopantă a inflației și a prețurilor, îndeosebi la gaze și la carburanți, credeți că actuala guvernare va reuși să-și mențină sprijinul din partea elctoratului?

- Consider că ne aflăm într-o perioadă foarte, foarte... N-aș zice critică, dar crucială. Căci în toți acești 30 de ani de la independență încoace, acest stat nu a fost stat, pentru că el a fost recomunizat, resovietizat și apoi mafiotizat. Marea șansă pe care o oferă istoria sau destinul acestei republici este că au venit tineri politicieni, care încearcă să refacă tot ce s-a stricat. Problema prețurilor este cea mai dureroasă și cea mai complicată, pentru că tânăra clasă politică a moștenit o situație devastatoare. Statul acesta abia își trăgea sufletul, iar acum se face o încercare de a-l reînvia. În plan internațional, Maia Sandu a reușit să spele de pe obrazul republicii rușinea pe care am trăit-o în ultimii ani cu Plahotniuc și cu Dodon și ne-a scos din izolare. Dar dacă coborâm în adâncul realităților, aici este mult mai complicat. Toate necazurile noastre provin de la faptul că R. Moldova, care s-a născut pe teritoriul acesta mic, rupt din Țara Românească, este un stat creat de alții pentru alții, nu pentru acest popor. Este un stat care a moștenit un sistem economic foarte primitiv și care a fost o sursă de materii prime, de agricultură și de brațe de muncă. Iar nouă clasă politică a moștenit o economie aproape inexistentă într-un stat care supraviețuiește din remitențe, donații și granturi. Prima ne-a sărit întotdeauna în ajutor Maica România, ea ne-a dat sute de milioane și ne dă în continuare, și primește exporturile noastre. De aceea, dacă noua guvernare va reuși să refacă economia, ea are șanse să dureze și două mandate sau chiar și mai mult. Dar dacă nu, se va pierde totul și va rămâne o iluzie că am avut o conducere tânără, care a început să lupte cu corupția, cu injustiția, cu crimele. Și atât. Din păcate, electoratul nostru este îmbătrânit, lehămetit de toate și foarte ușor se lasă cumpărat și sedus. Ai văzut cum s-a întâmplat la Orhei. A venit Șor, le-a deschis niște magazine, le-a dat produse și au început să-l susțină. Asta-i problema. Programul PAS a fost pentru populație, însă el ar trebui să nu fie doar un început, ci să putem trece de la împrumuturi și donații la autoîntreținere. Pentru aceasta trebuie dezvoltată industria modernă. Avem nevoie de investitori străini, care să aibă siguranța că nu li se va fura sau sechestra averea. Și, în felul ăsta, economia acestei republici să fie conectată la economia europeană. Căci scopul Kremlinului este să ne țină în sărăcie și mizerie, ca să ne atragă înapoi în imperiu, așa cum era în povestea lui Porojan, de Alecsandri. Asta e legea tuturor imperiilor.

- Acum câteva zile, Ion Sturza dădea de înțeles că, în 2022, ar putea să se pună la cale o tentativă de înlăturare de la putere a Maiei Sandu de către Veaceslav Platon și Natalia Morari, cu susținerea primarului Ion Ceban. Păpușarul în această operațiune ar fi jurnalista. Credeți că e posibil așa ceva?

- La prima vedere, înlăturarea de la putere se poate face doar pe cale legală, adică pe calea alegerilor. Totuși există și alte metode: tulburările, paralizarea acțiunilor Guvernului, șantajul. Dar asta-i bună – Natalia Morari! (Râde) Asta-i comedie, băi! Dacă se ajunge la așa ceva, atunci e de rușinea lumii! Am auzit și eu că dl primar Ion Ceban începe să-și formeze o mișcare politică. Foștii oligarhi sunt foarte revoltați că a venit Maia Sandu și încet, încet vor să o frângă. Cred că dl Sturza are perfectă dreptate și mă gândesc că partea conștientă a societății și oamenii de bună credință ar trebui să facă, la rândul lor, o mișcare de susținere a noii guvernări, ca să lupte împotriva acestor bandiți care vor să-și ia revanșa și să vină la putere. Dar nu înțeleg de ce intelectualitatea noastră somnolează, levitează.

„COMVID-ul este o armă biologică”

- Hai să vorbim și despre COVID. Se spune că, în acest an, va începe al 5-lea val al pandemiei...

- Despre COVID? Eu nu-i spun așa, ci COMVID, pentru că el a pornit din China comunistă. Uite care-i chestia cu virușii. Pandemiile depind pe de o parte de activitatea solară, cum s-a întâmplat și cu marea epidemie de ciumă din 1665, care a apărut, a bântuit, a omorât și a dispărut odată cu activitatea solară maximă. Dar în războiul rece, care s-a derulat până în 1991, savanții din SUA și Uniunea Sovietică au elaborat o mulțime de arme biologice, care nu se supun activității solare și pot să bântuie mai mult. Dacă acest COMVID a pornit din laboratoare, el a avut scopul de a nimici partea bătrână a Chinei, care se sufocă de atâta populație – de un miliard și jumătate de oameni -, însă el s-a extins în restul lumii și a făcut ravagii. Iată de ce virusul atacă mai ales bătrânii și bolnavii. În acest caz, el va avea ciclurile sale și va dura o perioadă mai lungă.

- Vreți să spuneți că virusul ar fi fost scos intenționat sau ar fi scăpat din vreun laborator?

- Eu zic că poate fi și una, și alta, dar acest lucru îl vor arăta evoluția virusului și apoi deducțiile savanților. Dacă el e de origine umană, poate să funcționeze și nelimitat. Dacă ar fi fost de orginine solară, s-ar fi supus legilor activității solare. Se pare că el iese din acest cadru, ceea ce demonstrează că este elaborat în laborator. Vedeți că mai vine un val și încă un val și nu scade. Cu alte cuvinte, consider că COMVID-ul este o armă biologică, este războiul secret între marile puteri pentru supremația pe planetă. China a avut problema suprapopulării și a pregătit un remediu pentru a și-o rezolva, iar SUA și alte țări au pierdut sute de mii sau milioane de oameni. Chiar și la noi virusul a secerat oameni cu sănătatea șubredă, cu boli ascunse, printre care și scriitorii Tudor Colac, Ioan Mânăscurtă, Ion Bradu, Nicolae Dabija și alții. Uite asta e particularitatea acestui virus demonic.

- Dvs. ați suferit de COVID-19?

- Da. În octombrie 2019, am căpătat o răceală, un guturai, care știam că trec în două săptămâni și chiar așa s-a întâmplat. Când mi-am revenit, aveam de gând să plec la țară, să-mi lucrez ogorul, dar doamna a văzut că nu sunt chiar bine și m-a reținut. Dle Pavel, a doua zi m-a trăsnit un val de căldură, de tremurici, de tuse, de durere, de amețeli, care m-a pisat o lună și jumătate și a stors din mine șase kilograme. Doamna mea a suferit la fel, dar niciunul n-am mers la spital. A fost teribil, dar am rezistat! Și abia în primăvara următoare, s-a vorbit despre virusul COVID-19, pe care nici eu, nici lumea nu-l știam încă.

- V-ați vaccinat?

- Nu, nici nu am de gând. Dacă n-aș fi suferit acel atac, mă duceam cu plăcere să mă vaccinez, dar eu l-am avut deja. Dacă mă vaccinez, vor băga în mine substanțe din astea și poate să se întâmple inversul – să mă îmbolnăvesc și să dau ortul popii. Eu gata, m-am trântit, l-am dat la pământ pe virus și nu mă tem de el.

- De unde aveți siguranța că acea gripă, din 2019, a fost într-adevăr COVID?

- Ce putea să mai fie, dacă înainte de asta am scăpat ușor de răceală, dar ăsta m-a stors? Și mă bucur că nu m-am dus la spital, pentru că acolo poți să dai mai ușor ortul popii, cum a pățit sărmanul Nicolae Dabija și alții. Nu mă vaccinez, ca să nu bage iar virusul în mine. Eu am alte necazuri. Am avut doi ani de muncă teribil de intensă și am lucrat nopțile, am editat patru cărți scrise după 2000 încoace. După aceasta, de vreun an, pierd vederea, citesc foarte greu, umblu pe la medici. Obosesc, transpir, pun lanterna pe pagină și citesc cât pot doar texte mici.

- Din 2019 au trecut doi ani și specialiștii v-ar recomanda să vă vaccinați totuși.

- Nu. Nu. Nu. De multe ori, când vrei să faci mai bine, iese mai rău. Cel mai bun lucru este să fii atent, moderat și cu măsură. Asta-i înțelepciunea bătrânească. Ai să ajungi la bătrânețe și ai să vezi.

- Păi nu eu vă îndemn, ci autoritățile roagă cu perseverență populația să se vaccineze...

- Ăsta este sloganul întregii Europe, al civilizației, și asta este datoria guvernanților. Totuși politicienii nu sunt specialiști, ei au alte interese – să fie în prim plan, dar nu să poarte răspundere pentru fiecare viață. Eu nu sunt contra vaccinării, dar fiecare trebuie să decidă pentru el. Guvernanții vin numai să facă fațade, mai fac niște reparații, dar nu ei conduc planeta, Pavele! Există alte forțe mult mai puternice, care dirijează lumea. Sărmanul Jean-Jaques Rousseau a strigat din secolul al XVIII-lea: „Înapoi la natură, că ne pierdem, oameni!”. Dacă nu respectăm natura, asta ne așteaptă. Asta-i pedeapsa lui Dumnezeu. Oamenii s-au făcut prea deștepți, au intrat în cele mai mari secrete ale materiei și au descoperit energia nucleară, au creat bombe care pot să explodeze și într-un singur moment să rămână praf dn toată planeta asta. Acum a apărut și virusul ăsta. E o nebunie ce se întâmplă pe lumea asta. O mare nebunie! Și totul depinde de om, că omul și-a pierdut și măsura, și cumpătul și vezi la ce a ajuns.

- E cam riscant să publicăm acest interviu, pentru că vom fi acuzați de răspândirea informațiilor false. Vă întreb ca pe un scriitor, este aceasta cenzură?

- Sigur că-i cenzură. Nu mai există libertatea de expresie? Cine are dreptul să mă oprească să-mi expun propria mea viziune? Eu nu mă pronunț împotriva vaccinului, dar v-am spus ce am pățit și ce gândesc. De ce să procedez așa cum îmi dictează altcineva?

„Educația se face de la om la om, nu de la om la aparat”

- Educația online cât de eficientă credeți că este?

- Cel mai bun lucru despre școală și educație se face în familie. Pentru a ajunge om, un copil, care apare pe lume tabula rasa, trebuie să aibă educația de acasă. Apoi vine școala, care îi uniformizează pe oameni. Când învățământul se face în școală, mai este cum este, dar când copilul stă acasă și se uită la computer, e o pacoste mare. Educația se face de la om la om, nu de la om la aparat. Un copil care crește la distanță e ca o floare ofilită în întuneric. Educația la distanță dă numai cunoștințe abstracte, iar cunoașterea adevărată se face prin trăire, prin proces îndelung, încălzit de un suflet uman. Dacă învățământul online îi ferește pe copii de COMVID, este o altă problemă, dar sper ca această pacoste să fie provizorie. Oricum, virusul atacă mai mult oamenii în vârstă decât pe cei mici.

- Chiar și până la pandemie, tinerii noștri citeau din ce în ce mai puține cărți. Există riscul să devenim o societate totalmente incultă?

- Societățile evoluate din punct de vedere tehnic sunt cele mai inculte și superficiale. Pentru că omul se transformă dintr-o ființă vie cu instincte și calități într-un mecanism. Apeși pe un buton și el face cum vrei tu. Nu are sentimente, viață interioară, imaginație, nici vise. Docili și ușor de manipulat, acești oameni sunt prezentați drept modele de către politicieni, însă ei se transformă în roboți. Iată tragedia omului modern.

„Dacă aș încerca să-mi pun alți ochi, ar fi un sacrilegiu”

- Dle Beșleagă, de când aveți probleme cu vederea, mai lucrați la ceva?

- Am pornit să cercetez istoria satului meu natal. În afară de aceasta, țin jurnal din 2000 încoace, s-au adunat mii de pagini. Mi-am abandonat pixurile și mi-am făcut niște ustensile de scris cu cerneală, ca și cum ar fi niște carioce. Deci, liniile scrisului meu sunt mai pronunțate, dar oricum nu văd ce scriu și dau deodată textele la cules. Nu vreau să accept o operație la ochi. Eu îi mulțumesc Bunului Dumnezeu și maicii natură că mi-au dat vedere până acum și am citit toată viața, de la șase ani. Dacă aș încerca să-mi pun alți ochi, m-aș revolta împotriva naturii și ar fi un sacrilegiu. Omul trebuie să asculte de ceea ce decide Dumnezeu. E ceva normal pentru orice om la vârsta mea. Mai ales că problema constă doar în lectură, în literele mărunte. Dar de văzut în jurul meu, văd foarte bine, pot să trag și cu arma de la distanță. Nu-i vorba că aș orbi, dar am pierdut capacitatea lejeră de a citi.

- Care e greșeala pe care ați făcut-o în 2021 și pe care nu o veți repeta în 2022?

- În 2021, am făcut o vârstă. Am acceptat să particip la o mulțume de activități și peste jumătate de an după aceea încă n-am scăpat de invitații. Ar fi fost mai bine să nu fi acceptat și să spun: „Măi oameni buni, de ce vă băgați voi peste mine? Eu mi-am trăit viața, am ajuns aici bine, sănătos, trăiesc și mai departe”. Dna Maria Șleahtițchi de la Muzeul de Literatură a fost cea care a propus Guvernului ca 2021 să fie declarat anul lui Eugen Coșeriu și al meu. Și eu am fost de acord. Dar post-factum consider că ar fi trebuit să refuz și să amânăm acest eveniment pentru 2031, când voi împlini o sută de ani, iar acum să mă lipsesc de toate tulburările și necazurile astea. E adevărat că dna Șleahtițchi a organizat o mulțime de activități dedicate creației și vieții mele, lucru pentru care îi mulțimesc și îi sunt recunoscător, dar nu a fost cazul să mă asociez Anului Coșeriu. El este o personalitate de rang mondial, a făcut descoperiri mari în filozofia limbii și a limbajului, dar eu sunt un autor cum sunt. Dacă a ieșit așa, atunci o să ne vedem noi doi la suta de ani. Câți ani o să ai atunci?

- Cincizeci și cinci.

- Ei-i-i, tănăr de tot, boboc. Să încerci atunci să mă cauți pentru un interviu.

comentarii: