100 de zile de război: „Asistăm la cea mai mare atrocitate pe continentul european de după cel de-al Doilea Război Mondial”

În jur de 30 de mii de soldați invadatori, conform estimărilor ucrainene, au pierit de la începutul invaziei. Iar militarii ucraineni mor și ei până la 100 în fiecare zi. Numărul civililor uciși este imposibil de spus cu exactitate. Doar la Mariupol ar fi murit peste 20 de mii.

243 de copii, unii abia nou născuți, au murit sub loviturile rachetelor lui Putin. 243 de îngeri care, dacă nu s-ar fi născut într-o țară pe care un criminal a decis s-o invadeze și distrugă, acum 2 zile ar fi sărbătorit ziua copilului. Într-o atmosferă de bucurie și pace.

Localități în ale căror parcuri și locuri de agrement astăzi ar fi trebuit să se plimbe părinți cu copii și tineri îndrăgostiți, pur și simplu nu mai există. Orașe cu sute de mii de locuitori au fost rase de pe fața pământului. Acolo nu mai există nimic, decât ruine și teroare.

Infrastructură de sute de miliarde de dolari a fost distrusă. Drumuri, poduri, centre comerciale, aeroporturi și porturi maritime, cartiere întregi de locuit, rafinării, uzine cu mii și zeci de mii de angajați, toate transformate în cenușă.

Este un tablou apocaliptic pe care nicio imagine televizată sau fotografie nu îl poate reda. Iar consecințele nu se limitează doar la Ucraina. Toată Europa astăzi suferă de o criză economică, iar viața rușilor simpli se apropie tot mai mult de standardele sovietice.

Dar acest război se va încheia. Nu în 3 zile, așa cum sperau Putin și criminalii din jurul său la 24 februarie, când au invadat Ucraina liberă, dornică de prosperitatea și civilizația europeană. Nici în 100 și nici în viitorul foarte apropiat. Dar indiferent de când se va încheia, acest război va avea mare pierdant – Putin și Rusia sa criminală. Iar învingătorul, pentru că dintr-o astfel de atrocitate nu poate ieși o țară învingătoare, va fi solidaritatea. Excepționala unitate a lumii civilizate și libere în jurul durerii ucrainene.

Dar se poate mai mult. Europa și Occidentul, iar aici mă refer la politicieni, oamenii care se află la guvernare în acele state care pentru noi sau pentru ucraineni au devenit modele de invidiat, pot mult mai mult. Ucraina a fost atacată pentru că și-a dorit să se rupă de mizeria și corupția care provine din Est. Și-a dorit să devină membră a Uniunii Europene, parte a lumii civilizate. Și luptă astăzi în continuare pentru asta. Și această luptă trebuie susținută cu tot ce se poate. Lucru pe care unele țări îl fac, iar altele nu.

De felul în care Ucraina va fi susținută depinde dacă câți oameni vor mai muri în acest război aberant. Dacă vor fi o mie, 10 mii sau chiar 100 de mii. Dacă de pe fața pământului va mai dispărea un oraș sau 10.

De felul în care se va încheia acest război, depinde viitorul Europei democratice și libere.

Dacă după 3 zile de război, după o săptămână sau chiar o lună, anumite lucruri încă puteau fi neclare pentru unii, acum acest lucru nu mai poate fi valabil. Ucraina va lupta oricât de mult va fi nevoie pentru a-și apăra țara și valorile. O demonstrează în fiecare zi de rezistență în fața unei armate de a cărei reputație, până mai ieri, îi era frică întregii Europe.

Nu mai cereți Ucrainei să facă cedări! Că ele au fost făcute în 1994, la Budapesta, și în 2014, la Minsk. Acum loc de cedări nu mai e.

Iar noi, cei de Moldova, trebuie să mulțumim încă odată Ucrainei că luptă și pentru libertatea noastră. Că sângele lor curge și pentru ca noi să putem avea un viitor aici, acasă. Să ne uităm cu atenție la Ucraina și să învățăm și niște lecții importante. Lecții de demnitate, de curaj și de sete de libertate.