image
Sursa foto: msmps.gov.md

Coordonatorul Centrului COVID-19 din Chișinău, despre cum e să muncești cot la cot cu fiica și ginerele în prima linie

Cum e să muncești cot la cot cu fiica și ginerele în prima linie de luptă cu COVID-19? Cel mai bine poate să răspundă la această întrebare Oleg Crudu, coordonatorul Centrului COVID-19 din Chișinău, care a muncit, pe perioada stării de urgență, împreună cu fiica și ginerele său, ambii medici de profesie, potrivit unui reportaj realizat de Ministerul Sănătății.

„Eram cu colegii în cabinet când am auzit la știri că se va deschide un centru de triere la „Moldexpo”. M-am gândit atunci oare cine va coordona activitatea acestei instituții, pentru că știam că este o muncă imensă. Seara am aflat că va fi tatăl meu”, își aduce aminte medicul cardiolog Diana Lupu.

Acesta a fost, se pare, începutul celei mai complicate perioade din viața doamnei doctor care, până la declanșarea pandemiei, activa la Institutul de Cardiologie.

„Cunoscându-l pe tatăl meu, am fost sigură că va reuși. A știut mereu să ia decizii corecte și viața a demonstrat de fiecare dată acest lucru. Am mers alături de el cu încredere și chiar nu am avut nici un pic de frică sau îndoială”, povestește Diana Lupu.

Decizia de a munci împreună cu fiica și ginerele pe același front de luptă cu SARS-CoV-2 a venit de la sine, mărturisește Oleg Crudu.

„Nu i-am întrebat dacă merg sau nu cu mine: a fost atât de firesc, încât nici nu am discutat despre acest aspect. Iar poziția lor, așa cum s-a dovedit mai târziu, a jucat un rol important pentru cei care ezitau să meargă să muncească la Centrul COVID-19. Riscurile, atât pentru mine, cât și pentru Diana, cred că nu au fost mai mari ca în 2005, când am plecat să muncesc în una din țările africane. Acolo, puteam fi expus la boli comparabile cu infecția COVID-19… Când am plecat, Diana avea 13 ani, vârsta adolescenței și o perioadă destul de importantă. Nu a fost ușor la acea vreme nici pentru mine și soția mea, și nici pentru fiică”, își aduce aminte Oleg Crudu.

LupuLupu

Munca într-un centru de triere se deosebește cu mult de cea într-un spital obișnuit. Triajul presupune reguli noi. Multe lucruri se învață din mers. Le-au însușit împreună.

„Diana este și medicul meu (zâmbește). Întotdeauna îmi monitorizează starea de sănătate. Mai degrabă, eu eram sub supravegherea lor, pentru că sunt mai aproape de grupul de risc”, precizează directorul Spitalului Clinic Municipal „Sfânta Treime”.

Oricât de buni nu ar fi în ceea ce fac, copii mereu rămân în ochii părinților, întâi de toate, fii sau fiice, și apoi – specialiști. Este și cazul dlui Crudu, medic-chirurg de specialitate, care, în alerta zilnică a Centrului de treiere și-a redescoperit fiica.

„O pacientă suspectată de COVID-19 a fost adusă la Centru. Conform protocolului, trebuia să i se facă testul, al cărui rezultat urma să fie gata în 7 ore. Diana m-a contactat și mi-a spus că decide să se abată de la protocol și să trimită urgent pacienta la spital, deoarece are un atac de cord. În astfel de situații, orice minut este valoros pentru viața omului, există o așa noțiune ca „fereastră terapeutică” – perioadă în care trebuie luate măsuri urgente, altfel persoana va deceda. O ambulanță a dus pacienta la spitalul „Sfânta Treime”, unde i-a fost instalat un stent, care i-a salvat viața. Mi-a fost plăcut să constat încă odată că fiica mea este un specialist, care nu se teme să-și asume responsabilitatea și să ia decizii ferme. Bineînțeles că sunt mândru de ea”, spune domnul director.

Centrul covidCentrul covid

Și Gheorghe Lupu a reușit să-și impresioneze părintele, nu doar prin rezistența la muncă și stres, dar și prin deciziile prompte luate în folosul pacienților.

„Patru luni de zile am lucrat de luni până duminică. Am stat lângă pacienții care ajungeau la Centrul de triere și câte 12 ore. Uneori, finalizam munca la ora 1 de noapte. Doar în ultima lună am avut ocazia să ne bucurăm de câte o zi de odihnă pe săptămână. Dar nici în acest weekend nu ne putem permite mare lucru. Cu fiul nostru, care acum are 4 ani, putem comunica doar prin Viber, pentru că de la începutul pandemiei am fost cu toții izolați pentru a nu-l pune în pericol, acum el locuiește cu bunica sa, mama Dianei”, spune Gheorghe Lupu.

„Desigur, este dificil când nu îți poți îmbrățișa copilul atât de mult timp. Dar avem un fiu înțelegător. De fiecare dată când comunicăm, ne întreabă câte persoane am ajutat astăzi”, mărturisește Diana.

ambulanță, covidambulanță, covid

Zilnic, Diana Lupu consultă aproximativ câte 100 de persoane care ar putea avea COVID-19. Riscul de îmbolnăvire persistă mereu. „Este complicat și obositor, dar înțelegem foarte bine că trebuie să ne implicăm, să contribuim și să ne facem datoria”, spune medicul cardiolog.

În toată această perioadă, cel mai mult a impresionat-o dedicația și devotamentul colegilor săi, care au reușit să treacă peste oboseală, anxietate și dorul de cei dragi, pentru un singur scop – cel de a salva vieți.

„Sunt mândră de faptul că fac parte dintr-o echipă minunată. Ne-am ajutat reciproc. Dacă era un caz mai complicat, toți specialiștii interveneau, se implicau pentru a stabili diagnosticul la timp. Niciodată, nici un medic nu a spus că nu poate veni la muncă, nici măcar noaptea, atunci când eram chemați de urgență. Oricât de târziu nu ar fi fost, în doar 15 sau 20 de minute, echipa se aduna la Centrul de triere și era gata de intervenție”, spune cu admirație Diana Lupu.

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: