Negocierea unui acord de finanțare are multe etape și produce multe documente, inclusiv publice. În cazul împrumutului rusesc, primul document care a fost publicat a fost însăși acordul semnat. Asta nu e bine.

Săptămâna trecută, chiar înainte de votarea împrumutului în parlament, am făcut această solicitare:

Am cerut guvernului toate documentele produse în procesul de pregătire a împrumutului din Rusia de Guvern și de ministerele implicate. În baza acestei informații o să producem un raport pentru cetățeni. Nu avem nevoie de comisii de anchetă votate de parlament și de rapoarte de anchetă neapărat votate de deputați. Ei oricum nu le citesc.

Avem nevoie de toate documentele: procese verbale, demersuri, ordine, note informative, avize.

Cred că este important cetățenii să știe ce a comunicat Ambasadorul Neguță la Chișinău, ce demersuri a făcut Ministerul Finanțelor, care miniștri și ce ordine sau indicații au dat la acest subiect, ce note informative au circulat, avize și analize s-au produs, cine le-a semnat, câte runde de negocieri au fost, care a fost documentul inițial și cum acesta a evoluat după fiecare negociere. Ce comunicare oficială a fost cu partea rusă. Cine a negociat de ambele părți. Ce comunicare a fost între instituții, inclusiv cu Președinția. Să vedem chiar și câtă informație a fost produsă. Dacă sunt 2 hârțoage în cruce, concluzia se va impune de la sine – nimeni nu a negociat nimic. Dacă avem un dosar de kilograme, atunci o să avem răspunsuri detaliate la multe întrebări.

Această informație va fi sistematizată într-un raport și va fi propusă publicului pentru informare.

Sunt întrebări la care oamenii merită să știe răspunsul. Acest credit a fost învăluit în mister și secret. Doar asta trebuie să ne facă suspicioși. Ce au avut de ascuns? Dacă nu au intenții rele, de ce atunci atâta secrete?

Am urmărit acest împrumut din ziua 1. Am făcut multiple demersuri la care am primit răspunsuri pur formale, lucru care m-a făcut și mai suspicios.

Modul în care a evoluat toată istoria asta, în special în parlament, m-a îngrijorat foarte mult și mă împinge la unele concluzii. Am fost martori la un exemplu practic cât de ușor cei de la guvernare sunt gata să vândă țara pe ani înainte, fără a se gândi nici măcar puțin la consecințele votului lor. Nimic. Deloc.

Alaiba.md