image

„N-ai bani - ești prost sau chiar mort”; Reportaj despre drama bolnavilor de la Oncologic, pe vreme de pandemie

La Institutul Oncologic din capitală nu se vorbește despre Covid-19, nici despre sărbători sau politică. Doar la intrare, un bărbat îți măsoară febra și îți stropește mâinile cu dezinfectant de la distanța de un metru. În rest, covid parcă nici nu există. La registratură stau în rând zeci de oameni cu frunțile încrețite, cu ochii triști, care abia se zăresc de după măști. Îngândurați, aceștia răscolesc prin genți, răsfoiesc cartelele medicale, rezultatele analizelor și se uită disperați la femeia care de după fereastra ghișeului îi anunță că programări la unii medicii sunt abia în luna februarie sau martie.

Într-un colț, pe un pervaz, stă Noul Testament, dar nimeni nu se apropie de el. Se pare că totuși cineva l-a deschis și întâmplător a vărsat peste el apă ori cafea.

jurnal.mdjurnal.md

Toți vorbesc în șoaptă, doar un medic și două asistente medicale trecând pe hol exclamă cu glas tare: „Poate totul o să fie bine”, la care una dintre asistente îi răspunde cu un oftat: „Oare când se va întâmpla? Vom ajunge și noi să trăim bine?...”

La etajul doi, holul este plin de oameni, unii stau așezați pe scaune cu ochii țintiți în pământ, alții agitați stau în picioare la ușa medicului.

„Grosu este, Scripcari următorul și nu vă îmbulziți, medicul o să vă primească pe toți. Da' mata ce stai? De unde vii? Cei de la Drochia - în 219, nu stați sub ușă, așa nu vă trece boala mai repede”, spune o asistentă medicală cu masca sub barbă celor care așteaptă rândul sub ușa cabinetului 218.

jurnal.mdjurnal.md

Coridoare pline de oameni cu priviri disperate

Mulți dintre cei pe care îi observ pe coridorul lung și îndesat sunt oameni veniți de prin sate. Aceștia se observă ușor din mulțime, după îmbrăcăminte, dar mai ales după mâinile muncite, pielea aspră, cicatrici pe degete și privirea rătăcită. Sunt însoțiți de vreo rudă din capitală, care le discifrează rezultatele investigațiilor, le explică ce spune medicul și îi ghidează ca pe niște copilași prin toată instituția.

„Vraciul nostru a zis că doar la acestă bolniță ne poate ajuta, ne-a zis să luăm bani dacă avem și de'am cum a vrea cel de sus”, îi spune un bărbat de cel mult 50 de ani, uscățiv și cu ochii în fundul capului, care se ține de soția sa, o femeiușcă poate de vreo 40 de ani, cu forme, care se uită prin părți pierdută ca un copil care s-a rătăcit prin mulțime. Soții vin de la Hâncești și după cum vorbesc cu ruda lor, par a fi pentru prima dată prin capitală.

La etajul trei, aceeași situație: zeci de oameni de diferite vârste, cu teancuri de hârtii în mâini, care asteaptă cu nerăbdare o consolare din partea medicilor. Toți poartă mască, chiar dacă unii nu-și acoperă și nasul cu ea. Și pe câțiva lucrători medicali i-am observat plimbându-se prin mulțime fără mască sau cu ea sub barbă.

Un borș cald de la Călărași

La intrarea din strada Testemițanu se permite accesul doar persoanelor care se internează, pentru restul accesul este strict interzis. Rudele pacienților stau și ore în șir și îngheață în fața instituției pentru a transmite ceva produse, haine sau lucruri personale apropiaților.

jurnal.mdjurnal.md

„Nu e voie, mătușă, sunați-l și el va coborî, sau iată aici numerele de telefon la toate secțiile, sunați și va veni vreo asistentă”, îi spune bărbatul unei mătușe de vreo 70 de ani, care abia târâie o geantă mare.

„N-are telefon moșneagul, măi băiete, e cu rac la cap, aghe merge și eu n-am de pe ce suna. Te rog, găsește-l, că i-am adus oleacă de borș cald. Vin de la Călarași”, se roagă femeia.

Aici un bărbat care aștepta un medic să iasă intervine și-i zice celui de la ușă: „Chiar nu se poate de ajutat femeia asta?”, însă nu și-a terminat gândul că moșul îi făcea cu mâna de după geamul de sticlă, bandajat la cap, cu mâinile tremurând și ochii înlăcrimați. Întâlnirea dintre cei doi soți nu poate fi redată în cuvinte. În timp ce ea îi scotea din geantă tacâmurile, borcănașul cu borș, pâinea și le așeza pe masa pusă chiar în ușa instituției, moșul o privea îndelung și încerca să-i spună ceva, dar vocea îi era stinsă...

„Lasă, moșnege, că o să treacă toate și ai să vii și acasă. Tu stai liniștit, ești la cald, vracii au grijă, de'am am să vin să te iau acasă”, îi spune femeia. După care și-au vorbit din priviri câteva minute și întâlnirea a fost întreruptă de acel bărbat de la ușă.

„Până nu le bagi ceva în buzunar, nu se uită nimeni la tine. N-ai bani - ești prost sau chiar mort”

Moș Ion a venit de la Drochia doar ca să afle că va fi internat pe 3 februarie și până atunci trebuie să aibă mai multe analize efectuate și desigur testul Covid. Bărbatul de vreo doi ani luptă cu o inflamație pe nas care trebuie eliminată.

„Pe mine drăcăria asta de pe nas nu mă supără, dar iaca doctorii zic că trebuie „udalită”. Mi-au zis că mă vor interna pe 3 februarie, să mă duc acasă să fac analize, testul Covid care costă vreo 800 de lei și apoi să vin aici. Iar pe drumuri, iar bani, da mie îmi trebuie la vârsta mea...”, spune bărbatul care dă din mână și se îndreaptă spre poartă la ieșire.

Din aceeași direcție un grup de oameni care se aud de departe mă întreabă: „где отделение госпитализации”, la care eu le răspund că nu știu. O altă femeie, vorbitoare de rusă, le explică. „Mergem la aperație”, exclamă cineva dintre ei și grupul se îndreaptă către spital.

jurnal.mdjurnal.md

Pe ușa de la intrare este afișat un număr de telefon la care oamenii pot telefona pentru a-și chema rudele. O femeie care spune că așteaptă de vreo oră și jumătate zice cu glas tare: „Până nu le bagi ceva în buzunar, nu se uită nimeni la tine. N-ai bani - ești prost sau chiar mort”, oftează femeia, la care o altă doamnă de alături o susține dând din cap.

În fața Institutului Oncologic stă un brad împodobit de toată frumusețea, doar că nimeni nu-l bagă în seamă. Oamenii trec pe lângă el pasivi, unii poate nici nu-l observă. Acesta este admirat doar de bolnavii care îl privesc de la geamurile camerelor de spital, în așteptarea unei minuni - cea de a scăpa de cancer, de a părăsi spitalul sănătoși și cu dorința de a nu-i mai călca vreodată pragul.

jurnal.mdjurnal.md

Conform datelor furnizate de către Biroul Național de Statistică, anual mii de pacienți sunt diagnosticați cu diferite tipuri de cancer. La 1 ianuarie 2018, au fost înregistrate peste 52 de mii de persoane bolnave de cancer și tot în acel an peste 6 mii de oameni au decedat din cauza cancerului.

Citeşte mai mult despre

comentarii: