„Drept general uman - de a fi liber - moare astăzi în Republica Moldova” // Angela Aramă
Mă întorc în timp și realizez câtă muncă până la sacrificiu, au depus toți cei care au fost și sunt alături de Andrei Năstase de câțiva ani de zile, de la apariția Platformei DA. Acești oameni întotdeauna au fost conștienți de oroarea guvernării mafiote, de strășnicia hăului în care ea este capabilă să ne arunce pe toți. Cât de dureros era să vezi că mulți dintre cei cărora li se adresau, captivi ai iluziei că trăim într-o țară democratică, nu realizează deloc dramatismul real al situației din Republica Moldova, că îi dau înainte cu cinismul, scepticismul, elitarismul, defensizmul și alte chestii de „bon ton”. Ah, eu nu am pentru cine vota, se auzea din toate părțile, Năstase e prea justițiar, doar de sucitul gâtului lui Plahotniuc îi pasă etc.
Asemenea raționamente, evident, dureau, dar mobilizau în același timp, căci demonstrau că este mult de muncă pentru a solidariza oamenii, pentru a-i face să înțeleagă că suntem cu adevărat în fața unei catastrofe, a unui cataclism social. Și asta în condițiile unor persecuții continue a membrilor Platformei DA, a apariției dosarelor penale peste noapte cu eternul „lasă-te de Năstase”, a controalelor sufocante la locul de muncă, a perchezițiilor la domiciliu etc. Nu, nu mitizez pe nimeni. Nu-mi stă în fire și, în general, acești oameni merită mult mai mult, dar (o știu din prima sursă) nu-și bat capul cu asta. Ei sunt pulsația vremurilor noastre, ei sunt cei care resuscitează mereu, zi de zi, libertatea noastră a tuturor, chiar și fără ca noi, ceilalți, să ne dăm seama.
Acest drept general uman - de a fi liber - moare astăzi în Republica Moldova. Probabil, a trebuit să ni se întâmple asta, a trebuit să dăm cu capul în gard în plină viteză, să ne pomenim în acest coșmar real când ni se arată foarte aproape, imposibil de evitat, mutra hidoasă a diabolicului, cu căngile pline de sânge, cu saliva demenței scursă în jeturi vâscoase, pestilențiale, peste capul nostru, cu respirația otrăvitoare prinsă între cele două rânduri de colți perfecți ale unei întruchipări satanice. Acum, cred, s-au convins toți că Andrei Năstase și echipa lui au avut dreptate să lupte atât de acerb, hotărât, cu Plahotniuc și slugile sale de gutapercă.
Suntem, deci, din cauza invalidării abuzive a alegerilor, în punctul „zero”. Dar acum suntem mult mai mulți, mult mai lucizi, mult mai determinați și conștienți. E timpul să acordăm încredere totală în primul rând votului nostru și susținere necondiționată unui lider care a demonstrat prin tot ce a făcut până acum, că are dreptate, că nu a exagerat deloc pericolul, care a insistat mereu să uităm de simpatii politice și geopolitice și să ne unim, toți cei care nu suntem țuțuiști, plahododoniști sau, pur și simplu, lichele. Așa cum au făcut și Maia Sandu cu colegii de la PAS și Maria Ciobanu împreună cu cei de la PLDM. Să nu mai punem botul la strategiile de dezbinare clocite la GBC: unioniști-stataliști, ruși-români etc. Toate acestea pot fi scoase pe masa dezbaterilor într-o societate democratica, nu zic. Dar nu acum, când însăși noțiunea de societate este amenințată.
Jurnal.md
comentarii: