image

Dodon și Șor, gesturi disperate de loialitate față de Kremlin

Evenimentele precipitate din ultimele zile din Parlamentul Republicii Moldova, în special cele întâmplate joi, când practic s-a oficializat o coaliție între Dodon și Șor, ce părea imposibilă nu mai departe de o jumătate de an în urmă, demonstrează încă o dată că în așa-zisa politică moldovenească absolut totul este posibil. Mai ales în momentele de disperare.

Analizând seria de proiecte votate joi pe bandă rulantă în Parlament, în acea debandadă generalizată, putem sesiza lejer că marea lor majoritate par să fie cu dedicație pentru Moscova.

Cel mai tare sare în ochi proiectul privind modificarea codului audiovizualului, acolo unde se reduce ponderea programelor obligatorii în limba română (și așa nerespectată de cei mai mulți până acum), precum și anularea așa-ziselor prevederi „antipropagandă”, prin care se interzicea retransmiterea pe teritoriul țării a programelor analitice și de știri din Rusia.

Și legea care ar conferi un statut special limbii ruse, obligând funcționarii publici să ofere informații în această limbă oricui solicită este una care pare să aibă un mesaj clar.

Îngrijorări mari ridică și pachetul de legi care vine cu modificări la statutul Găgăuziei, în condițiile în care deputații din opoziție, dar și CNA, trag semnale de alarmă că așa ar fi deschise porțile federalizării Republicii Moldova.

Faptul că SIS-ul revine sub control parlamentar, în condițiile în care această instituție a fost în ultimul an de mai multe ori acuzată că ar face jocurile Moscovei, e un gest care poate fi înscris în aceeași linie. Mai ales că, cel mai probabil, noul președinte Maia Sandu ar urma să ceară explicații instituției în legătură cu ingerințele rusești în cadrul ultimelor alegeri.

Nu în ultimul rând, tot haosul generalizat instituțional pe care îl vedem noi în aceste zile, convine perfect Federației Ruse. Care este deja obișnuită în ultimii 30 de ani să controleze fostele state sovietice tocmai prin provocări și destabilizări interne care fac vulnerabile aceste țări. În plus, acest haos convine Rusiei și prin a demonstra că odată cu victoria pro-europeană în prezidențiale revine „destabilizarea” în țară.

De ce Igor Dodon și Ilan Șor, chiar cu riscul de a-și afecta puternic imaginea de luptător unul împotriva altui, au ajuns la acest troc? Disperarea că își pierd poziții importante de influență pe intern, dar și un puternic semnal de loialitate pentru Kremlin.

Igor Dodon vrea să rămână în joc

Dodon, care a anunțat că va merge până la sfârșitul anului la Moscova, cu siguranță ar vrea cu ceva să îndulcească Kremlinul după înfrângerea rușinoasă suferită în prezidențiale.

Singura sa șansă de a rămâne în politica mare este legată de grațiile Moscovei. Dacă Rusia renunță la el, atunci Dodon va dispărea foarte rapid din prim-planul politicii locale și este supus unui mare risc de a pierde controlul asupra PSRM.

În plus, aceste destabilizări din Parlament și declanșarea unei adevărate psihoze împotriva Maiei Sandu și a dreptei, consolidează socialiștii în jurul lui Dodon și reduc din șansele parții mai puțin radicale din PSRM de a prelua controlul partidului.

Ilan Șor are nevoie de o revenire la Moscova

Și mai interesant este rolul lui Ilan Șor aici. Acesta a primit o interdicție de a intra în Federația Rusia la începutul lui ianuarie 2015. Interdicția era valabilă 6 ani și expiră exact peste o lună.

În aceste condiții, Șor este în mod vădit interesat să se întoarcă în Rusia, acolo unde va fi mult mai mai aproape de Republica Moldova și se va afla mult mai în largul său decât în Israel, țară totuși unde există stat de drept și SUA au o influență puternică.

Din Rusia, Șor și-ar gestiona mult mai ușor afacerile murdare și ar avea șanse să-și restabiliească situația financiară, șubrezită de perioada în care s-a aflat în exil. Mai mult, să nu uităm interesele Federației Ruse de a controla aeroportul, iar o tranzacție în acest sens poate fi încheiată acolo.

Așa se poate explica și faptul că Dodon a fost susținut în mod vădit de Șor în prezidențiale, dar mai ales faptul că anularea legii propagandă a fost promovată chiar mai insistent de Șor decât de socialiști.

comentarii: