Autoritățile separatiste de la Tiraspol cer Comisiei Unificate de Control (CUC) revenirea la numărul inițial de pacificatori ruși în misiunea de menținere a păcii de pe Nistru. „Considerăm necesar ca în perioada imediat următoare să ne întoarcem la dezbaterea acestui subiect propus de delegația transnistreană și anume mărirea contingentului militar al forțelor de pacificare a Federației Ruse, redus temporar în anul 2000 în mod unilateral și fără acordul Comisiei Unificate de Control”, se menționează în documentele înaintate de transnistreni, potrivit RIA Novosti.

„Pentru Tiraspol este o formă de se autoafirma ca o putere - cu cât mai multă forță armată, cu atât mai bine ei se simt”

Ion Leahu, fost membru al Comisiei Unificate de Control (CUC), a declarat pentru jurnal.md că e foarte puțin probabil ca Rusia să accepte aceste provocări.

„Cifra maximală care s-a convenit în cadrul acordului la 20 martie 1998 este de câte 500 de fiecare parte - Rusia, Transnistria și Moldova. Este foarte și foarte puțin probabil ca Rusia să accepte aceste provocări. În 1998, acordul de la Odesa impunea cifra de 500 pentru contingentul moldovenesc și pentru cel transnistrean.
La moment, mărimea zonei de securitate, adică mărimea zonei de care răspunde contingentul pacificator, este mult mai mică decât în 1992. În 92 zona se extindea până în Camenca, astăzi de la nord, Dubăsari la sud până la Troițcaia, s-a redus cu aproape 80 de kilometri. La moment în regiune și în republică nu sunt forțe care nu se supun unei sau alte părți, astfel nu este nevoie de a avea un contingent atât de mare pentru a asigura securitatea.
În 1992, tot în același acord de la Odesa, a fost fixat clar că se cere reducerea până la lichidare a numărului posturilor fixe a trupelor pacificatoare, asta înseamnă că situația a devenit într-atât de controlabilă că numai este nevoie de a avea posturi fixe. Situația în zona de securitate urma să fie monitorizată prin patrularea mobilă, adică trupele să fie și mai mult reduse. Nu există argumente pentru a cere Rusiei majorarea numărului de „pacificatori” pe Nistru.
Pentru Tiraspol este o formă de se autoafirma ca o putere, ca un factor în această regiune, cu cât mai multă forță armată cu atât mai bine ei se simt. Le pare lor că ei sunt forță influentă de care ar putea cineva să ție cont”, menționează Ion Leahu.