image
Sursa foto: jurnal.md

Mamele care-și duc dorul în tăcere // Cealaltă Basarabie

Trăim vremuri în care a devenit o tradiție ca părinții, copiii și nepoții să-și dea întâlnire online pentru a trăi emoții și momente speciale. Excepție nu fac nici sărbătorile de iarnă. Cu ani în urmă, familiile se adunau la mese îmbelșugate împreună. Astăzi, părinții își potolesc dorul așa cum pot. Câțiva localnici din Văleni, raionul Cahul, au ales să se întâlnească la o șezătoare unde și-au amintit de tradițiile strămoșești, au povestit despre grijile părintești, dar și despre dorul adunat ani de zile.

Emoțiile au copleșit-o pe Ecaterina Grecu. De peste patru decenii este profesoară de clasele primare la școala din Văleni. În ultimii ani, femeia a văzut copii care trăiesc cu dorul părinților plecați. Femeia povestește despre tristețea acestor copii care, în majoritatea cazurilor, învață să trăiască pe cont propriu, iar dragostea celor dragi să o caute în persoane străine.

De peste douăzeci ani, Republica Moldova se confruntă cu un puternic flux de migraţie. Părinții din Văleni încearcă să se obișnuiască cu gândul că au copii plecați în căutarea unei vieţi mai bune peste hotare. Au găsit o modalitate de a trece mai ușor peste dor. Vin la șezători pentru a nu se simți singure, dar și pentru a împărți din trăirile adunate. Acum câțiva ani, Maria Vatavu a fost nevoită să accepte realitatea că cei doi copii ai săi au ales să-și construiască un viitor în afară.

Maria Vatavu muncește de ani buni la grădinița din Văleni. Se află multă vreme printre copii, iar asta îi mai potolește de dor.

Printre copii a muncit timp de 35 de ani și Nina Chichicea. Știe cât de important este să ai o copilărie fericită. Ea a fost un copil dorit în familie, însă la vârsta de 14 ani a fost diagnosticată cu o maladie.

Deși inițial medicii nu i-au dat speranțe că va putea avea copii, Nina a reușit să aducă pe lume o fată și un băiat. I-a crescut cu multă dragoste, însă astăzi sunt departe de ea. Deși și-ar fi dorit să-i aibă alături, Nina este fericită că ambii au o viață fără griji și nevoi.

Au meșterit cu multă dragoste diferite lucrări, iar gândul le-a fost la scumpii lor copii. Emoționată și plină de dor era și Irina Năstas. Îi are pe cei dragi plecați la peste șapte mii de kilometri depărtare de casă.

Mulți tineri apți din Moldova au ales să plece în străinătate pentru că nu au văzut perspective acasă. Irina își amintește și astăzi despre ziua în care copiii ei i-au spus că vor emigreze. Sunt stabiliți în Canada, iar pentru că distanța este prea mare ajung în Moldova doar atunci când au timp și posibilitate.

Chiar dacă îi au pe cei dragi departe, femeile din Văleni au o frumoasă tradiție de a se întâlni și a petrece timpul împreună. Printre doamnele prezente le-am cunoscut și pe Lidia Pintilii și Nina Năstas.

Au fost nevoite să plece și să se adapteze departe de casă. Doar așa au putut câștiga suficienți bani ca să-i poată ajuta pe cei dragi. Au încercat diferite țări și meserii. Au trecut prin multe provocări și greutăți, iar asta le-a făcut mai puternic. La venirea nopții, dorul și grijile se făceau tot mai simțite.

Pe 1 ianuarie 2020, populația Republicii Moldova se ridica la 2,64 milioane de oameni, în descreștere cu peste 45 de mii de persoane. Datele mai arată că în ultimii cinci ani au emigrat anual peste 40 de mii de oameni. Ecaterina Grecu are și ea o persoană apropiată care muncește peste hotare.

Fiica și nepotul s-au stabilit în Irlanda. Își amintește cât de dureroasă a fost această etapă în viața întregii familiii.

Sunt șase istorii ale unor mame care își duc dorul în tăcere. Deși fiecare are povestea ei, în ele se poate regăsi o țară întreagă. S-au obișnuit să-și ascundă tristețea din priviri și să se mângâie cu amintirile în care se adunau cu toată familia la masa de sărbătoare.

Au trăit din plin fiecare moment, clipă și zi în care și-au avut copii acasă. Recunosc că despărțirile sunt grele și dureroase pentru toți. S-au împăcat cu realitatea, se bucură când le pășesc pragul și se mulțumesc cu faptul că familiile lor sunt fericite, chiar și atât de departe.

Păstrează tradiția și vin să la șezătoare ca la sărbătoare. La astfel de întâlniri stau la povești, meșteșugăresc și cântă cu dor și drag. Sunt mame care au învățat să se bucure de la distanță și să împartă emoții de fericire, griji și dor cu cei care trăiesc aceeași realitate.

Vera Caminschi s-a gândit să organizeze șezătorile pentru că știe cât de importante sunt ele pentru localnici.

În acele câteva ore, femeile reușesc să se susțină și să-și potolească din dor. Sunt recunoscătoare că au posibilitatea să se întâlnească măcar între ele.

Nu-și doresc prea multe și visează în liniște că poate într-o zi vor trăi vremuri bune alături de copiii și nepoții lor. Iar această țară va fi nu doar loc pentru vacanță, dar și o posibilitate de dezvoltare cu perspective și stabilitate financiară.

Sunt mamele și bunicile Moldovei, care au învățat că dorul și dragostea poate fi transmisă online, că momentele de fericire sunt la un click distanță, iar sărbătorile pot fi speciale și printr-un ecran mic, dar atât de plin de viață. În continuare urmăriți câteva mesaje emoționante care pot scurta din distanță, și poate puțin din dor.

Noutăţile partenerilor

comentarii: