Navalnâi, primul mesaj din închisoare: Ras pe cap, spune că e într-un lagăr de concentrare și e urmărit și când doarme

„Trebuie să recunosc că sistemul penitenciar al Rusiei a reușit să mă uimească. Nu-mi imaginam că poate fi creat un adevărat lagăr de concentrare la 100 de km de Moscova. Nu am văzut niciun fel de violență deocamdată, deși la cât de încordați sunt condamnații, temându-se să întoarcă și capul, cred cu ușurință istoriilor despre cum aici până nu demult oamenii erau bătuți cu ciocane de lemn. Acum metodele s-au schimbat și, sincer să vă spun, nici nu țin minte unde am mai văzut să se vorbească atât de amabil. Așa și numesc noua mea casă - „lagărul nostru prietenos”. Regim, rutină, îndeplinirea fără echivoc a unor reguli nesfârșite. Înjurăturile și jargoanele sunt interzise. Și această interdicție este strict respectată. Vă puteți imagina o închisoare în care nu se înjură? Ceva teribil.

Camere de supraveghere sunt peste tot, toți sunt monitorizați și la cea mai mică abatere se întocmește raport. Cred că cineva de sus a citit romanul „1984” al lui Orwell și a spus: Fain, haideți să facem și noi așa. Educare prin dezumanizare.

Dacă e să privești la totul cu umor, de trăit se poate. Așa că, în linii mari, sunt bine. Sunt și momente mai colorate în zilele alb-negru. De exemplu, pe piept am o inscripție cu poza și numele, subliniate cu roșu. Doar am înclinații spre evadare, țineți minte? Noaptea mă trezesc din oră în oră de la faptul că lângă mine stă un bărnat, mă filmează și spune: „Ora două și 30 de minute, condamnatul Navalnâi. Pe loc.” Și adorm din nou cu gândul că în lumea asta există oameni care stau cu gândul la mine și niciodată n-o să mă piardă. Ce bine, nu? Nu pierdeți nici voi legătura cu cei apropiați. Vă îmbrățișez pe toți.”