Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a susţinut anterior că starea de urgenţă ar putea să continue pentru o perioadă de peste un an, deşi iniţial aceasta a fost instituită pentru o perioadă temporară de trei luni.

Peste 110.000 de persoane au fost demise sau suspendate din rândurile armatei, din serviciul publica sau din sistemul judiciar. De asemenea, 36.000 de persoane sunt în spatele gratiilor şi aşteaptă lansarea proceselor privind tentativa eşuată de lovitură de stat.

Toate instituţiile turce s-au confruntat cu un personal insuficient, precum şi cu percheziţii organizate de autorităţile turce ca parte a campaniei guvernamentale de epurare a presupuşilor adepţi ai lui Fethullah Gulen.

Aproximativ 1.988 de militari ai forţelor aeriene, 7.586 de poliţişti, 405 de jandarmi din peste 5.000 de instituţii publice au fost demişi.

Occidentul a criticat campania guvernamentală de eliminare a aşa-zişilor gulenişti din instituţiile de stat, precum şi din presă, ridicând totodată întrebări cu privire la tratamentul ”inuman” la care ar fi supuşi puciştii capturaţi.

Starea de urgenţă le-a dat mână liberă autorităţilor turce să efectueze o vastă epurare în rândul aşa-numiţilor gulenişti. Însă, autorităţile turce susţin că dimensiunea campaniei guvernamentale de epurări este justificată, având în vedere pericolul reprezentat de gulenişti pentru democraţie. 

Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a instituit iniţial starea de urgenţă la date de 20 iulie, atunci când a subliniat că aceasta le va permite autorităţilor turce să ia măsuri rapide împotriva celor care se fac vinovaţi de puciul eşuat, în care un grup de militari a încercat să răstoarne executivul în noaptea de 15-16 iulie.