Rareori se întâmplă ca o naţiune să reuşească performanţa de a se uni în mod cu totul firesc. Fără organizatori din umbră, fără intenţii ascunse, fără hoţi de proteste, fără falşi patrioţi şi, mai ales, fără agende obscure. În cazul protestului de ieri, 3 noiembrie, care pare să fie doar începutul unui lung maraton, organizatorii au fost toţi participanţii (fapt recunoscut şi de către autorităţi, de la jandarmerie la preşedinţie), intenţia a fost de a transmite mesajul „Nu plecăm până nu plecaţi!”, hoţii de proteste nici nu s-au încumetat să deschidă gurile (deşi atât la Bucureşti, ca şi la Chişinău, există suficiente specimene), falşii patrioţi n-au apucat să se desfăşoare, iar agenda a fost una cât se poate de clară: „Ponta, Piedone şi Oprea – demisia!”.

Referindu-ne strict la actuala castă a puterii, care s-a întins dincolo de executiv, am putea afirma că fierberea a început odată cu scoaterea la suprafaţă a scheletelor din dulapul premierului Ponta (de la plagiat, la minciunile electorale şi la spălările de bani), cu apogeul în 2014, tot noiembrie, odată cu batjocura aceluiaşi guvern la adresa românilor din afara graniţelor, care au fost împiedicaţi să voteze. Pentru această din urmă ispravă, Ponta şi social-democraţii au plătit, primul eşuând în calea sa spre Cotroceni. Atunci, am participat cu toţii, oameni rezonabili şi totodată indignaţi, la proteste de anvergură pentru dreptul la vot. Capetele nu au căzut, aşa cum ceream noi, ci doar au fost mutate dintr-o parte în alta. Vezi cazul ex-ministrului afacerilor externe Corlăţean, care doar s-a mutat înapoi din executiv în legislativ. Aşadar, guvernul Ponta nu a apucat vreodată să-şi spele greşelile. Poate pentru că singurul gest de ”spălare” ar fi putut fi demisia. Din contra, greşelile s-au acumulat, iar sentimentele noastre de furie s-au accentuat din ce în ce mai mult.

Am întins-o aşa aproape un an de zile, până când un alt parvenit, reprezentant de vază al imposturii de tranziţie, vicepremierul Oprea, a generat, prin aroganţa şi opulenţa modului său de viaţă, moartea unui poliţist care îl însoţea noaptea, cu 100km/h prin oraş, cel mai probabil spre casă. Ancheta este în derulare, iar adevărul va ieşi cât de curând la suprafaţă. Sperăm. Dincolo de febra care a cuprins întreaga mass-media, spaţiul virtual şi discuţiile de prin bucătării şi birouri, în primul week-end de după absurdul accident, a fost organizat şi un protest de stradă. Marşul a strâns câteva mii de oameni, anunţându-se proteste similare următoare, atât în capitală, cât şi în ţară. Era planificat un protest şi pentru week-end-ul trecut, doar că decretarea firească a doliului naţional, prilejuit de catastrofa macabră de la clubul Colectiv, a făcut ca protestele să fie amânate.

Între timp, autorităţile implicate şi (i)responsabile, prin vocile vicepremierului Oprea şi a primarului sectorului 4, Piedone, n-au ratat ocazia de a ne demonstra cât de mult îi doar în cot de noi, de principiile morale şi de propria lor onoare. Declaraţiile lor revoltătoare (le puteţi găsi online, nu le voi repeta aici), prin care au încercat să se spele pe mâini de orice fel de vină, au scos oamenii în stradă aseară. „Peste 30.000 de oameni cer asumarea răspunderii pentru tragediile petrecute şi demisia autorităţilor”, au titrat sursele media. Nesimţirea, aroganţa şi ipocrizia instituţiilor responsabile de cele 2 evenimente nefericite, dar şi menţinerea unui sistem corupt, incompetent şi lacom, au dus la revolta spontană de ieri. Manifestaţiile au amintit de protestele anti-guvernamentale din iarna lui 2012, când a picat guvernul Boc, dar, mai ales, de cele împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montana, care a picat şi el.

Specificul mişcărilor care au început aseară, însă, ţine de viteza cu care s-au desfăşurat evenimentele, de non-arogarea conducerii acestora de către cineva anume, de caracterul absolut paşnic, dar şi de un fundal emoţional cu totul deosebit. A avut loc un eveniment tragic, în urma căruia, până în acest moment, au murit 32 de persoane, alte aproape 100 se află în stare critică, iar celelalte câteva zeci vor rămâne cu arsuri pe viaţă.

Responsabilitatea pentru aceste urmări grave le aparţine, pe de o parte, patronilor localului, care nu şi-au luat măsurile de siguranţă, iar pe de alta, autorităţilor care, din ignoranţă, incompetenţă şi, poate, corupţie, nu au determinat patronii să respecte normele legale de siguranţă în funcţionarea localului. Sentimentele care predomină la nivelul protestatarilor sunt, aşadar, unele de furie faţă de responsabili, de frustrare pentru sacrificiul unor oameni nevinovaţi, de frică pentru propriile vieţi, întrucât majoritatea localurilor de noapte funcţionează în condiţii similare, dar şi de neputinţă în faţa unei orori care le-a amintit multora de sacrificiul românilor de la Revoluţie şi mineriade, care au plătit cu propriile vieţi pentru ca noi să o ducem, astăzi, mai bine. Trezirea naţiunii şi articularea puternică a unor mesaje coerente împotriva abuzului, corupţiei şi a imposturii, ne pare astăzi, tuturor, mai mult decât o datorie. Aceasta este o obligaţie pe care o avem, izvorâtă din respectul pentru sacrificiul fără voie al conaţionalilor noştri.

Participând la aceste fenomene şi simţind emanaţiile emoţionale ale acestora, sunt mândru că am prins aceste vremuri. Deşi dramatice, ele demonstrează că societatea românească, în majoritatea ei, a evoluat enorm. Cotele participării civice, online sau în stradă, deşi catalizată de evenimente tragice, se află la un nivel fără precedent. Mai mult, conştientizarea nevoii de schimbare a clasei politice capturată de nomenclatura neo-comunistă şi a mecanismelor puterii, arată diferenţa de calitate dintre societate şi această putere „împuţită”, precum bine o descria una dintre protestatarele de aseară. Protestele vor continua diseară şi în serile care vor urma, iar corupţii de la putere îşi vor primi lecţia.

Articol semnat de Tudor Cojocariu