Despre meciul cu Verdasco şi ce urmează pentru el după BRD Năstase Ţiriac Trophy

A fost un meci destul de greu, am încercat să câştig, dar Fernando Verdasco a jucat foarte bine ieri, nu mi-a lăsat nicio şansă, a greşit foarte puţin, a făcut foarte multe winners şi asta e, am pierdut. Eu am încercat să-l surprind, să pun multe mingi în teren, nu am jucat niciodată contra lui, mi-au spus că greşeşte cel mai mult cu dreapta, dar n-a fost aşa. Cred că am jucat eu puţin cam scurt mingile care-mi veneau pe rever şi din cauza asta i-am dat multe şanse să atace. A încercat să mă preseze şi m-a aruncat din teren mult şi eu alergam mult mai mult decât trebuia. În loc să-l alerg pe el, alergam eu mai mult. Dar mi-a plăcut atmosfera, am crezut că publicul mă susţine mai mult pe mine decât pe Verdasco, eram şi eu puţin uimit. Strigau „Hai, Radu, hai că poţi!”

Dacă am şanse, iau iniţiativa, dar dacă eşti prea pasiv, cum am fost eu astăzi, începi să alergi prea mult. Nu pot spune că nu-mi place să mă apăr din spate, să fiu în contraatac, dar astăzi era foarte greu.

N-am nicio bază de antrenament momentan. Am făcut pre-season în Florida. Am ales un antrenor american pentru că mi s-a spus că e bun şi ar fi bine să încerc să lucrez cu el. Începutul anului n-a fost chiar cu succes pentru mine, am pierdut multe meciuri, am câştigat mult mai puţin decât mi-am pus în gând, dar sper să continui să lucrez cu el şi să joc cât mai bine în continuare. Mai sunt multe turnee, abia începe sezonul pe zgură şi să vedem cum merge pe viitor.

Cred că pot să îmbunătăţesc toate aspectele din jocul meu începând cu dreaptă, rever, serviciu, pregătire fizică – să fiu mai rapid, mai rezistent. Am intrat anul trecut în primii 100 ai lumii, însă acum am căzut puţin în clasament  şi, desigur, aş vrea să mă întorc acolo. Să fiu din nou în top 100 şi să pot juca turnee ca aici, la Bucureşti şi de ce nu, turnee şi mai mari, să fiu mereu pe tablou. Îmi place să joc şi pe zgură, îmi place şi pe hard, dar pe zgură mi se pare mie că am mai mult timp şi pot câştiga datorită rezistenţei în faţa multor adversari. Acum, mai mult aş prefer zgura.

Tenisul aici şi peste Prut

Cunosc toţi jucătorii români activi, pe Florin, pe Horia, cu Marius şi cu Adi, cu Hănescu am jucat şi contra lui şi dublu cu el de câteva ori. În Moldova nu prea sunt jucători. Aveam un numărul doi care este 300, Maxim Dubarenco, însă el şi-a schimbat naţionalitatea, acum joacă pentru Belarus. La fete cea mai bine cotată cred că e 600, următoarea tot pe acolo şi cam aşa stă tenisul în Republica Moldova.

În Moldova urmăresc tenisul din România, chiar ştiu persoane care au fost în Cluj şi au urmărit meciurile din Fed Cup, au venit şi înainte, când România a jucat contra Rusiei la Sibiu – au fost şi părinţii mei acolo. Tenisul din România este foarte popular nu doar aici, dar şi la noi. Toţi urmăresc, toţi ştiu când joacă Simona, toţi ştiu când joacă băieţii la dublu, că au fost la Masters, e foarte popular şi în Republica Moldova.

La noi nu sunt atât de multe iniţiative precum în România, la sigur avem şi noi nişte juniori, nu prea ştiu cei mai mici, de 12-14 ani, dacă joacă bine sau nu. Aveam un junior de 14 ani, e numărul 3 în Europa, dar e prea devreme să spui că se va forma ca un jucător şi va fi posibil să participe la Cupa Davis. Legat de cei de 18 ani nu prea avem pe nimeni, e un fel de distanţă, nu vine nimeni din urmă şi Cupa Davis e puţin mai slabă la noi, acum. Luând în considerare că a plecat şi Maxim Dubarenco şi deja nu mai avem numărul doi. Când era şi el puteam să jucăm împotriva unor echipe ca Portugalia sau Ungaria, acum pierdem pentru că nu avem jucători.

Am 26/25 (tensiunea rachetei n.r.) dar depinde dacă e mai cald astăzi, dacă e mai frig, pot schimba un kilogram, două. Mie îmi place să dau uneori plat. Şi dacă dai mai moale, apoi când dai plat, zboară mingea. Am pierdut în calificări la Roland Garos, dar am jucat bine la dublu anul trecut. Am ajuns în sferturile de finală (am jucat împreună cu Lukáš Rosol).

Concentrarea de pe teren

Andrei Pavel: “Zona asta” (de maximă concentrare n.r.) vine în momentul în care tu ai nişte meciuri câştigate, ai nişte meciuri foarte strânse sau meciuri pentru care ai venit din spate şi le-ai câştigat, atunci deciziile vin mai uşor. Te gândeşti mai puţin la ce trebuie să faci, lucrurile sunt foarte simple, fără să le mai gândeşti. În tenis, când ai mingi de break sau mingi foarte importante, te gândeşti prea mult, ce să faci la ele şi acolo trebuie lucrat foarte mult. 

Radu Albot: Mingea nu devine mai mare, cum cred unii, poate să nu treacă pe lângă tine, dar totul se întâmplă atât de automat încât aproape că nu conştientizezi. Doar joci, dai cu dreapta, intră, dai rever, intră, serviciul intră, vine la fileu, dai pe lângă el şi totul îţi iese. Cum nu te mai gândeşti „wow cum dau eu, wow cum mi-a intrat mingea asta”, totul se aşează. Cum ar fi corect să spui, să gândeşti cât mai puţin?

Pavel: Concentrarea trebuie să fie asupra jucătorului din faţă, şi nu asupra ta şi trebuie să ai o mică tactică pe o minge sau două, unde să joci. Atunci e un pic mai uşor. Când începi să te gândeşti cum intră sau nu intră asta, atunci toată concentrarea e pe tine şi începi să faci anumite greşeli. Chestia asta vine automat cu meciuri câştigate, tot timpul. Cei de sus au experienţa asta şi ştiu exact cum să fie relaxaţi la aceste puncte.

Trebuie să munceşti mult pentru top 100, că altfel e imposibil, într-adevăr trebuie să ai şi puţin noroc cu tablourile, să câştigi un meci, două, să treci de multe tururi ca să acumulezi cât mai multe puncte şi cum a spus şi Andrei, trebuie să ai meciuri câştigate. Cu cât ai mai multe la rând, cu atât mai multă încredere ai şi joci mai bine.