Am tot aşteptat să aflu mai multe lucruri despre acest băiat extraordinar, un cetăţean moldovean care reuşeşte să fie al doilea cel mai bun arcaş din lume la juniori. Am vrut să văd condiţiile în care se antrenează. Ce probleme are? Ce poate face statul ca să-l ajute să fie primul la următoarele jocuri Olimpice. Aşteptare în zadar. Colegii mei din presa de la Chişinău suferă de ceea ce eu numesc ”puturoşenie jurnalistică”. Dragii mei colegi sunt buni să facă ştiri şi reportaje din categoria ”ce a mai spus cutare politician?” Non ştiri, non reportaje. Nu te chinui prea mult. Ca stativ de microfon îl întrebi ceva pe un politician, îl întrebi pe altul – gata subiectul, te duci acasă. Am citit doar câteva ştiri că tânărul Dan care a devenit ”vicecampion mondial” la tir cu arcul şi… atât.
Am îndrăznit să vorbesc chiar eu cu Dan. Ce am aflat? Că în afară de a fi un bun sportiv, este un tânăr modest. Un caracter frumos şi un talent pe măsură. Poate că modestia pleacă şi din situaţia “modestă” în care se antrenează. Dan Olaru, dar şi ceilalţi arcaşi ai echipei naţionale se confruntă cu niscaiva probleme care ne arată de ce… nu-i merităm pe aceşti tineri sportivi. Să fie clar din capul locului, Dan nu se plânge pe lipsa de fonduri, aşa cum fac alţi sportivi moldoveni. El spune tranşant, tirul cu arcul nu are nevoie de cine ştie ce echipament sportiv. Arc, săgeţi şi o mână de fier. Teoretic ceva bani dă statul, iar restul vine din… sponsorizări. Statul, deh, ca statul, de ce să te ajute când poate să te încurce? ”Vrem să putem pleca la majoritatea competiţiilor care sunt în programul nostru de antrenament şi să nu ne gândim, să nu stăm până în ultima zi – să nu ştim dacă vom fi finanţaţi sau nu”, spune Dan Olaru, un tânăr care trebuie să aibă nervii tari pentru a nimeri în ţintă, nu pentru a lupta cu birocraţia absurdă moldovenească. Iar asta ar fi cea mai mică problemă. Membrii lotului naţional la tir cu arcul au respins de curând un atac al… hrăpăreţilor imobiliari. ”Boierii” moldoveni au vrut să pună laba pe terenul unde se antrenează arcaşii moldoveni. Ca într-un film cu haiduci, în loc să se ocupe de ţintele lor, arcaşii s-au luptat cu interese obscure imobiliare. Într-un final au reuşit să zădărnicească ”atacul” imobiliar. Dar nimeni nu bagă mâna în foc că ”boierii” nu vor reveni să-i alunge pe ”haiduci”.
Apropo, terenul este folosit vara pentru antrenamente. Pe timp de iarnă arcaşii au nevoie de o sală. Aceasta există, dar este foarte aglomerată. Dan Olaru spun că este pentru cel mult 10 persoane, însă la antrenamente sunt şi 25 de sportivi. Cum să faci performanţă în aceste condiţii? Cum să fii cel mai bun când te înghesui să tragi cu arcul într-o sală plină? Cum să strângi medalii când mintea ţi-e ocupată cu altceva? Nu ştiu. Cu atât mai mult performanţele lui Dan Olaru sunt impresionante. L-am întrebat franc dacă a primit oferte să plece şi să tragă cu arcul sub drapelele altor ţări. La fel de franc mi-a răspuns că… nu răspunde la această întrebare. Simţul meu de jurnalist îmi spune însă că dacă face o figură bună la Jocurile Olimpice de la Rio vor curge invitaţiile. Iar eu nu l-aş învinovăţi dacă alege să plece. Aşa a plecat şi Natalia Valeeva, una dintre cele mai renumite sportive la tir cu arcul din lume. Moldoveancă a fost campioană mondială în 1991, 1995, 1999, 2001. A plecat să reprezinte Italia.
Jurnal.md
