La 31 de ani, Cristiano tocmai şi-a prelungit acordul cu Real Madrid, înţelegere oficializată pe 6 noiembrie. Şi are un contract uriaş. 38.181.818! milioane de euro! Anual!

Cât returnează statului? Aproape jumătate.

Taxele pe salariu sunt imposibil de fentat:

1. Regulile sunt clare;

2. Drumul banilor e evident;

3. Autorităţile aplică legea la sânge.

În cazul drepturilor de imagine, armata de avocaţi specializaţi în lupta contra taxelor creează adevărate structuri-fagure, labirinturi în care banii se scurg nevăzuţi. De multe ori, inspectorii Fiscului sunt depăşiţi de complexitatea construcţiei financiare sau induşi în eroare de legea permisivă a paradisurilor caraibiene. Şi, deseori, vânătoarea se încheie când de-abia începuse. Dacă jucătorul e norocos, poate scăpa fără să plătească nimic.

Zero!

Iar sumele din advertising, încasate de la marile companii mondiale (printre ele, Nike, Armani, TAG Heuer), sunt enorme. Şi mult mai uşor de câştigat.

Saci de bani din publicitate

Să vedem doar câteva din contractele lui Ronaldo! Sunt cifrele din documentele Football Leaks, nu cele prezentate de oamenii de PR ai portughezului.

* 1,9 milioane de dolari de la Toyota. În iunie 2013, a semnat pe un an cu concernul auto nipon. A filmat într-o singură zi. 6 ore şi 45 de minute, atât a muncit, cu pauza la prânz. A fost răsplătit cu 4.691 de dolari pe minut, în total, 1,9 milioane! Nu pentru drepturi globale, numai pentru Orientul Mijlociu, plus Maroc, Algeria şi Afghanistan.

* 2 milioane de $ de la Honda. În China, imaginea sa apărea pe maşina Honda: încă 6 ore de filmare în schimbul unei alte averi!

* 16 milioane de $ de la Herbalife. Atât îi varsă gigantul alimentar american pe 5 ani.

* 2,25 milioane E pe 3 ani de la Banco Espirito Santo (BES), o instituţie bancară portugheză

* 1,1 milioane de euro de la Emirates, completate de 15 bilete la Business Class spre Dubai din orice colţ al lumii s-ar afla

* 5% din produsele Nike cu logoul CR7: numai între septembrie 2010 şi august 2011, acest procent a însemnat 2,6 milioane de euro

 De ce a jucat accidentat la CM 2014

La Nike, e un contract special. Absolut special. Producătorul american de echipament sportiv îi oferă portughezului şi un salariu anual, 1,6 milioane de euro, rotunjit cu diferite bonusuri de performanţă. De exemplu, 250.000 pentru titlul de golgeter în LaLiga. Totuşi, există şi condiţii. Dacă se accidentează şi nu joacă mai mult de 90 de zile, Cristiano pierde 50% din salariu pentru acea perioadă. Identic, dacă nu adună 30 de meciuri pe an la Madrid. Mai mult: în 2014, a evoluat accidentat la Mondial. Explicaţia? Dacă n-ar fi făcut-o, ar fi rămas fără jumătate din acel 5% anual!

Nu toţi banii sunt chiar ai lui. Pentru tot ce depăşeşte 15 milioane de euro din drepturile de imagine, trebuie să achite 40% Realului. Aşa e stipulat în contract!

Dar, pe lângă club, autorităţile vor şi ele partea lor. Legală!

38.200.000 de € este salariul anual al lui Ronaldo la Real (contract până în 2021)

Primul pas: Irlanda. Cu Fiscul după ei

În acel moment intervin avocaţii-consilieri, atunci se aplică planul secret: labirintul caraibian. Prin acest labirint, ei evită plata integrală a taxelor, ceea ce ar însemna chiar mai mult de jumătate din sumă în multe ţări vest-europene.

Un prim pas: vedetele îşi transferă drepturile de imagine unei firme care lucrează pentru ele. Iar firmele au taxe speciale, mai mici. În Irlanda, loc recunoscut pentru asemenea companii ce administrează drepturi de imagine, taxa anuală e de 12,5%!

În Irlanda au ajuns iniţial şi banii lui Ronaldo. Inclusiv cei de la Real Madrid. Pentru că acel procent obţinut de club, 40%, e plătit cu o sumă fixă. Direcţionată tot spre Irlanda. Şi taxată la fel.

Nu doar lusitanul procedează astfel. Acesta este modelul în toate campionate continentale importante. Model deloc pe placul autorităţilor, care pierd milioane în urma acestei divizări a câştigurilor.

Din când în când, Fiscul anchetează sportivii şi cluburile lor pentru evaziune fiscală. Vrea să afle dacă drepturile de imagine achiziţionate atât de scump de cluburi chiar merită banii. Dacă nu îşi recuperează investiţia, atunci e ca şi cum ar plăti o parte din salariu jucătorului, persoană fizică, la un impozit de persoană juridică. Mai mic.

Fapt ce ar fi împotriva legii. Dacă sunt la mijloc superstaruri, investigatorii cercetează şi mai în profunzime. Sunt acele companii reale? Au birouri şi angajaţi? Sau sunt de tip-paravan!

Dar uneori, structurile sunt atât de complexe încât nu le găsesc capătul. Şi când impresarul fotbaliştilor e Jorge Mendes, atunci e şi mai rău.

Big Jorge: „Nimic nu este imposibil. Nimic!"

Impresarul portughez, de 6 ori declarat agentul anului în fotbal, nu se mulţumeşte cu puţin. Vrea totul pentru clienţii săi. Şi sunt foarte mulţi în portofoliu. Jumătate din "naţionala" lusitană, campioană europeană. James. De Gea. Pe lângă ei, atâţia alţii la fel de cunoscuţi. Dar, înaintea lor, sunt ei doi: Jose şi Cristiano. Mourinho şi Ronaldo. Lor şi celorlalţi, „Big Jorge" le spune mereu:

"Nimic nu este imposibil în fotbal şi în viaţă. Nimic, nimic, nimic!" Inclusiv exludarea taxelor.

Jose Mourinho a fost primul care a beneficiat de expertiza prietenului Jorge Mendes. El, atât de orgolios, care nu acceptă niciodată înfrîngerea. Porto, Chelsea, Inter Milano, Real, iarăşi Chelsea. Şi acum Man. United. Traseul unei ascensiuni uluitoare în care s-au pus bazele unei scamatorii financiare fără precedent.

Vanterpool Plaza, deasupra farmaciei!

În 2004, antrenorul a trecut la Chelsea, cu un salariu substanţial: 5,3 milioane de lire, pentru care nu putea evita taxele. Dar şi el avea drepturi de imagine. Şi câştiguri.

1,5 milioane între 2004 şi 2009. Totuşi, nu-i lua Jose direct. Se opreau înainte în Caraibe. Mai exact:

Vanterpool Plaza, în Insula Tortola, din arhipelagul Insulelor Virgine Britanice. Aici era adresa căsuţei poştale.

„Impunătoarea" Vanterpool Plaza era doar o clădire modestă, galbenă, de două etaje.

La parter, o farmacie deţinută de Vanterpool. Deasupra farmaciei, „paravanul".

Firma secretă: Koper Services SA, căreia Mourinho îi vânduse drepturile de marketing în 2004. Aici s-au oprit majoritatea banilor până în 2013, cel puţin.

Taxa pe venit? Zero!