Fostul fundaş al „minerilor”, Ioan Badea a reuşit în nici doi ani de zile cu o mână de copii să domine fotbalul juvenil din Caraş-Severin. Şcoala de Fotbal „Ioan Badea” pare o nestemată în mijlocul pădurilor de la Anina. Performanţele au fost realizate de nişte copii care în urmă cu nici doi ani jucau fotbal cu pietre în loc de porţi şi cunoşteau vag regulile sportului rege. Ioan Badea vrea să facă acum un centru de copii nemaivăzut, în micuţul orăşel din Banatul montan. Minunea de la Anina a fost realizată cu o „mână de desculţi”. Aşa mai sunt câteodată “alintaţi“ micuţii fotbalişti de la Anina de părinţii echipelor adverse.

 „Acum un an totul era doar un proiect frumos. Nu credeam să ajungem vreodată aici. Acum avem două echipe de juniori. Juniori E – 2005-2006 unde folosesc şi copii născuţi în 2007 sau chiar 2008. Aici avem doar trei jucători de 2005 restul 2006-2008. Am terminat turul neaşteptat pe primul loc. 10 victorii, un egal, o înfrângere şi aia în ultima etapă. Cu juniorii B cei de 1999-2000 am terminat tot pe primul loc. Şi aici am doar doi copii născuţi în 1999. În rest doar de 2000 – 2002 şi chiar 2003. Suntem cele mai tinere echipe din judeţ. Câştigătoarele vor merge la etapa zonală. Cu juniorii B nu avem cum pierde faza zonală, avem 9 puncte avans”, a declarat pentru www.banatulmeu.ro Ioan Badea, antrenorul minune de la Anina.

Povestea de viaţă din Banatul montan nu începe şi nici nu se termină cu Ioan Badea şi mâna sa de copii care sunt cei mai tari din judeţ. Soţia fostului fotbalist, Alina Badea, vicepreşedinte la ACS Viitorul Anina are o poveste şi mai incredibilă. Lucrează ca îngrijitor în Germania pentru a finanţa echipele de fotbal ale soţului. Toate acestea le face cu zâmbetul pe buze, într-un oraş în care totul pare să stea pe loc. În viaţă nu merge întotdeauna totul cum ar trebui. Deşi a început „afacerea” de nici doi ani a simţit de mai multe ori fiorii reci ai… portofelului gol. Gol de tot. „Am de gând să continui. Poate îi bag în liga V. Nu ştiu însă, la sate se loveşte rău, poate ar fi un şoc prea mare pentru ei. Stăteam cu soţia şi vorbeam. Sunt cheltuieli mari, dar facem eforturi. În noiembrie am luat 500 de euro împrumut. Chiar nu mai făceam faţă. Am luat să terminăm campionatul cu bine. Fiecare meci mă costă cel puţin 500 de lei. Am zece meciuri pe lună. M-ar pedepsi Dumnezeu să spun acum că regret ceva.  (…) Am avut o casă de pariuri – cea din centru. Am vândut-o. Cheltuielile au fost foarte mari şi nu am mai putut face faţă. Am vândut-o să pot echilibra un pic balanţa. Nu credeam că va fi aşa bine cu fotbalul… ca şi rezultate. După familie cel mai mult iubesc fotbalul. Îmi place ce fac. Am noroc şi de copii deosebiţi”

Ioan Badea are 35 de copii în echipele sale de juniori. Taxa pe lună plătită pe copil a fost stabilită la 100 de lei. Dacă sunt doi sau mai mulţi fraţi – plăteşte fiecare câte 75 lei. Există însă unii copii ai căror părinţi nu au cum să îşi permită să dea 100 de lei pe lună. Nu ar putea plăti poate nici de zece ori mai puţin… Cei foarte săraci nu plătesc nimic la Viitorul Anina.

Ioan Badea a înţeles că talentul este mult dincolo de sărăcie. La fel au înţeles micuţii fotbalişti şi părinţii acestora. Cu realitatea nu s-a putut pica însă la înţelegere. Antrenorul de la Anina care este cu ambele echipe pe primul loc în clasamentele de juniori din Caraş-Severin încasează lunar de la părinţii jucătorilor în jur de 2.500 de lei şi are cheltuieli de peste 5.000 de lei cu echipele. Astea înseamnă cheltuielile de transport şi de arbitraj, echipamentele şi obligatoriu câte o masă la fiecare deplasare. Plus cheltuieli neprevăzute.

„Nu avem valori.  Nu avem oameni care să se fi născut fotbalişti. Pe unul dintre copii l-am cumpărat de la LPS Oradea. Am dat 900 de lei pe el. Copilul a venit în vacanţă s-a pregătit şi i-a plăcut. Am luat legătura cu cei de la Oradea. Mi-au spus că au investit bani şi fără 900 de lei nu îl dau. Ce puteam să zic? Am plătit… Copilul chiar este de viitor. Ştiţi, aici, la Anina, pe fiecare îl interesează familia lui, afacerea lui, la copii nu se gândeşte nimeni. Chiar dacă sunt copii Aninei – viitorul Aninei. Poate nu avem talentul altora ce joacă de patru-cinci ani fotbal, dar prin muncă putem face orice”, povesteşte fostul „fundaş de fier” al Minerului. 

Ioan Badea remarcă în primul rând echipa. Ca orice alt antrenor are şi preferinţele sale. Ciudat, antrenorul de la Anina a ezitat să îl remarce pe propriul fiu, portarul titular al echipei de pe primul loc. „La juniori mici, juniori E (2005-2006) l-aş remarca pe portarul Steiner, venit din familie de fotbalişti. E cel mai bun portar din Caraş-Severin la vârsta lui. Are noroc că îi mare şi ocupă bine poarta. În 12 meciuri a luat doar trei goluri. Raul Fomitescu, fundaş central născut în 2007, munceşte extraordinar. Niciun duel, oricât de inegal ar fi nu există să îl piardă. Un fundaş dreapta talentat este şi Cohai Gabriel. Mijlocaşul central Purea sper să devină liderul echipei în scurt timp. Apoi mijlocaşul stânga folosit şi ca  al doilea vârf – Schinteie. Dă foarte bine cu stângul, nu îi e frică şi aleargă mult. Sunt foarte mulţi la grupa mică care dacă muncesc şi se ţin este imposibil să nu ajungă fotbalişti cel puţin de Diviza B. Am un copil născut în 2007 – Denis Tătar. O mogâldeaţă de copil – nu ştiu dacă are 1,30 metri, dar ghidonează mingea excelent, aleargă şi şutează fantastic. E o plăcere să îl vezi”.

Şi juniorii mari au remarcaţii lor. „La juniorii mari trebuie remarcată în primul rând echipa. Sigur cei doi jucători de 1999: Popa Laurenţiu şi Mihai Crăciun, unul fundaş central, altul atacant au fost exact oamenii de care aveam nevoie.  Nu vreau să îl remarc încă pe fiul meu. Sunt cel mai dur critic al lui. A avut însă prestaţii bune în tur. A avut şi norocul să se înalţe – 10 centimetri într-un an. A dat siguranţă echipei… Alţi remarcaţi ar fi fundaşul stânga – căpitanul echipei – Ungureanu Cristian – născut 2000, foarte talentat, apoi mijlocaşul defensiv –  Savici Adrian. Am apoi un mijlocaş central Iucu Fabian pe care deşi nu îl ajută înălţimea şi e un pic cam lent, este un migicar de excepţie. Să nu îl uit pe mijlocaşul central Bratu Samuel – rezervă anul trecut, dar care a muncit enorm şi a ajuns în prima echipă fără drept de apel. E un copil amărât, dar de mare caracter. Recuperează mult, centrează bine. Nu înseamnă că ceilalţi nu au avut un rol important”, mai spune antrenorul de la Anina.