Declaraţia poate fi semnată de toate femeile care consideră că le-au fost încălcate drepturile în perioada sarcinii sau în timpul naşterii, care au fost umilite, desconsiderate, neglijate de medici, cărora li s-a cerut mită sau care au fost tratate neprofesionist. Astfel, semnatarele îşi exprimă indignarea faţă de calitatea deplorabilă a intervenţiei în domeniul medicinii prenatale şi fac apel către instituţiile statului să dispună un control amplu al stării sistemului medical. Autoarea iniţiativei spune că documentul a fost deja semnat de peste 65 de femei care relatează cazuri de abuz în spitale.

Miercuri, declaraţia comună va fi înregistrată la Guvern. În aceeaşi zi va fi lansată o altă petiţie, care va fi semnată de femeile solidare cu victimele situaţiilor de abuz, iar în ea se vor regăsi poveştile pacientelor şi ale gravidelor care au avut de suferit din cauza sistemului medical.

Amintim că, la începutul săptămânii trecute, o femeie a scris sub anonimat pe o Facebook că a fost lăsată să nască în veceul Institutului Mamei şi Copilului din capitală. Tânăra a povestit chinurile prin a trecut când a născut prematur, după ce la indicaţia medicilor a luat pastile pentru întreruperea sarcinii, întrucât fătul fusese diagnosticat cu multiple patologii. Administraţia Institutului Mamei şi Copilului s-a autosesizat şi a declarat că în adresa instituţiei nu a parvenit nicio plângere care să facă referire la acest caz. 

Publicăm mai jos petiţia integrală:

Noi, semnatarele prezentei declaraţii, mame care au avut de suferit în urma interacţiunii cu sistemul medical din Republica Moldova, ne exprimăm profunda indignare faţă de calitatea deplorabilă a intervenţiei în domeniul
medicinei prenatale. Experienţele pe care le-am trăit fiecare dintre noi personal, dar şi numeroasele mărturii devenite publice în ultima perioadă, denotă o stare a lucrurilor în sistemul medical ajunsă sub orice limită
acceptabilă.

În particular, mai jos/în anexă sunt evocate cazuri în care ni s-a refuzat/tergiversat acordarea asistenţei medicale urgente, ni s-au cerut bani pentru servicii medicale despre care legea spune că ar trebui să fie gratuită, am fost umilite/desconsiderate/discriminate de către personalul medical pe diferite criterii, inclusiv la solicitarea de a afla ce tratament ne este administrat. Am fost diagnosticate şi tratate greşit – acţiune uneori letală pentru făt şi/sau cu urmări grave pentru integritatea noastră fizică şi emoţională, etc. Ţinând cont de sensibilitatea subiectului, atragem atenţia asupra faptului că un singur caz de abuz de acest gen ar trebui să genereze într-un stat de drept o serie de demisii şi reforme radicale, dar cu atât mai mult acest lucru ar trebui să se întâmple în Republica Moldova, unde frecvenţa cu care se constată noi şi noi abuzuri este de-a dreptul ameţitoare.

În acest context, venim cu o serie de solicitări urgente, adresate autorităţilor abilitate prin lege şi, respectiv, plătite din bani publici să reacţioneze în cazurile de violare a drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a cadrului legal ce reglementează relaţiile sociale în domeniul drepturilor pacientului.

NE ADRESĂM, după cum urmează:

• Prim-ministrului Republicii Moldova, domnului Pavel Filip:
1. Să dispună iniţierea unui control amplu al stării la zi a sistemului medical în domeniul prenatal, atât referitor la nivelul de dotare cu tehnica necesară unei intervenţii calitative, supravieţuirii făţilor născuţi prematuri, cât şi din perspectiva nivelului de pregătire a cadrelor medicale în domeniul medical, etic, educării sexuale, integrităţii;
2. În termen de cel mult 14 zile lucrătoare să prezinte public rezultatele controlului şi o serie de soluţii de alternativă, inclusiv planul şi termenele de implementare a acestora.

• Ministrului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale:
1. Să dispună identificarea şi demiterea cadrelor medicale implicate în cazuri de corupţie, malpraxis şi alte forme de abuz incompatibile din punct de vedere legal şi moral cu funcţia deţinută;
2. Să evalueze în termeni rezonabili actele normative, inclusiv protocoalele ce reglementează relaţiile sociale în domeniul drepturilor pacientului, să înainteze Legislativului iniţiative de modificare a prevederilor care nu răspund noilor tendinţe în domeniu;
3. Să se asigure că există un mecanism funcţional intern şi extern de raportare a abuzurilor, iar analiza acestor cazuri are loc prompt, obiectiv şi înregistrează o finalitate. Viaţa şi sănătatea omului trebuie să constituie mereu o valoare supremă;
4. Să supună unui control gestionarea bugetelor instituţiilor medicale, inclusiv a donaţiilor recente pentru renovarea Institutului Mamei şi Copilului.
5. Să se asigure că suficiente resurse financiare sunt utilizate inclusiv în scopul instruirii calitative a personalului;
6. Să susţină inclusiv prin acţiuni ferme şi consecvente declaraţia ministerială prin care se condamnă manifestările de atitudine neglijentă, ignoranţă şi abaterile de la normele de etică şi deontologie medicală.

• Centrului Naţional Anticorupţie:
1. Să prevină eficient corupţia în sectorul medical, în conformitate cu angajamentele UNCAC;
2. Să reactioneze prompt şi profesionist la sesizările de corupţie în medicină;
3. Să promoveze şi adopte o lege a protecţiei a avertizorului de ingritate.
4. Să supună unui control riguros gestionarea donaţiilor pentru renovarea Institutului Mamei şi Copilului, dar nu numai.

• Oficiului Avocatul Poporului:
1. Să depună toate eforturile necesare pentru a aduce subiectul privind necesitatea protecţiei drepturilor pacientului pe agenda autorităţilor şi a opiniei publice;
2. Să promoveze şi asigure protecţia avertizorilor de integritate, care sunt acum hărţuiţi pentru denunţurile efectuate;
3. Să monitorizeze acţiunile statului în acest sens şi să ceară respectarea necondiţionată a principiului superiorităţii vieţii, sănătăţii şi demnităţii umane.

• Personalului medical: Să acţioneze mereu pornind de la principiul superiorităţii vieţii, sănătăţii şi demnităţii umane.

• Instituţiilor mass-media:
1. Să mediatizeze activ cazurile de malpraxis medical, inclusiv cel al tinerei care, neglijată de medici, a ajuns să nască singură în veceul unui spital din Chişinău şi să prezinte care a fost finalitatea acestora;
2. Să protejeze identitatea avertizorilor de integritate la solicitarea acestora sau atunci când există premise concludente că aceasta este în pericol, ca urmare a declaraţiilor făcute.

• Organizaţiilor neguvernamentale de profil:
1. Să iniţieze discuţii publice privind nefuncţionalităţile din sistemul medical şi posibilităţile existente de raportare a abuzurilor
2. Să constituie platforme şi coaliţii întru promovarea la nivel guvernamental a priorităţii dreptului pacientului, actualizării în termeni rezonabili a actelor normative, inclusiv a protocoalelor ce reglementează relaţiile sociale în domeniul din moment ce este evident că prevederile acestora nu ţin pasul noilor tendinţe în domeniu;
3. Să introducă pe agenda opiniei publice subiectul violentei obstetriciene, care reprezintă de fapt violenţă a femeilor în bază de gen.

• Instituţiilor diplomatice cu sediul la Chişinău (Ambasade, consulate, organizaţii internaţionale de profil):
1. Să amintească autorităţilor Republicii Moldova despre angajamentele asumate pe plan internaţional în special în domeniul asigurării drepturilor omului şi anticorupţiei;
2. Să desfăşoare analize independente a situaţiei existente, care să includă şi aspectul violenţei obstetrice;
3. Să ceară hotărât implementarea holistică a drepturilor pacientului ca fiinţă umană şi tratarea acestuia, ţinând cont de principiul recunoaşterii demnităţii, vieţii umane, a sănătăţii omului ca valoare supremă.

• Publicului larg:
1. Să se implice în discuţii constructive privind modul în care poate fi îmbunătăţită starea de lucruri în sfera medicinii publice;
2. Să se abţină de a promova modele sociale greşite, de a blama femeia-victimă precum că ar fi vinovată de faptul că nu ”s-a înţeles” cu medicul care urma să asiste sarcina/naşterea, să denunţe violenţa obstetrică faţă de femei.
3. Să susţină avertizoarele şi avertizorii de integritate, care au dreptul să se expună, inclusiv în mass-media, conform art. 10 CEDO, cazului Guja v. Moldova, art. 18 a Legii Integrităţii şi să solicite adoptarea proiectului protecţiei avertizorilor de integritate.

Dacă solicitările ne vor fi ignorate, anunţăm despre intenţia de a organiza paşnic, dar hotărât, proteste stradale şi nu numai. Totodată, ne vom adresa în organizaţiile, instanţele naţionale şi internaţionale pentru constatarea drepturilor violate.