Tânăra şi-a făcut publică istoria pe un grup de pe Facebook, păstrându-şi anonimatul. Totul s-ar fi întâmplat acum două săptămâni, nevoită să nască având un termen de doar 21 de săptămâni.

„La 4 jumătate dimineaţa eram plină de sânge. Sora medicală tot nu vroia să cheme doctorul, a zis că tot normal, aşteptăm apele. M-am dus la baie. Am născut singură. O strigam, iar ea nu venea, deşi era aproape. Am născut din picioare, cu un picior pe masa din baie şi cu un picior ridicat. Ca un câine am născut”, mărturiseşte femeia.

Administraţia Institutului Mamei şi Copilului a emis în această seară un comunicat de presă în care anunţă că s-a autosesizat pe marginea aceastui caz, dar precizeaă că nu a parvenit nicio plângere care să facă referire la acest caz şi nu a fost înregistrată nicio petiţie oficială.

„A fost instituită imediat, în regim de urgenţă, în dimineaţa acestei zile, o Comisie, care urmează să stabilească exact toate circumstanţele cazului. Odată cu stabilirea acestora, toate persoanele care se pot face vinovate, care au admis încălcări ale eticii şi deontologiei medicale, precum şi a regulamentului de activitate a subdiviziunii, vor fi sancţionate şi se vor lua toate măsurile corespunzătoare în privinţa acestora”, se spune în comunicat.

Redăm mai jos întreaga postare a femeii:

De sâmbătă până luni nici nu se apropiau de mine, au văzut în istorie ca îngeraşul meu e foarte bolnav şi au aşteptat până luni. Luni, doamna Fuior mi-a confirmat patologiile şi deja s-a început procesul. Am trecut prin iad şi scriu cu lacrimi în ochi.

M-au trimis sa îmi cumpăr pastile care îmi cheamă naşterea. Prima pastilă am băut-o şi am aşteptat o zi. Menţionez ca nu mâncasem 2 zile.

A doua zi m-au trezit la 6 dimineaţa şi mi-au zis sa pun sub limba o pastila, în 5 minute s-au început durerile, peste jumate de ora încă una, am luat în total 4 pastile. Aveam dureri groaznice. Nimeni nici nu întra în camera. Eram doar cu o fata, care trebuia sa se ducă acasă, dar a rămas cu mine, văzând atârnarea lor. Peste 2 ore mi-au pus încă 2 pastile sub limba. Vărsam verde, fata care era cu mine a fugit sa îi cheme, iar din coridor am auzit: "şap şi dacă vărsa, nu poate ieşi până la baie?" ok.... Mi-au pus o injecţie, mi s-a început un şoc, mă zbăteam mai ceva ca peştele, nu tremuram, dar mă zbăteam. Fata a chemat medicul, iar el zice ca tot normal, dar nici nu ma puteau ţine.

Mi-au dat încă 2 pastile. Nu aveam nimic puteri, plângeam de durere şi mergeam în genunchi... Mi-au mai pus câteva injecţii... Deja nu aveam puteri nici sa ţip, nici sa ma mişc.

Asa m-am chinuit 23 de ore. Sora medicala a întrat o data şi mi-a adus sudna, spunându-mi: „hai poate rabzi pâna la 8 ca să vina medicii, sa nu naşti la mine". Ma rugam la Dumnezeu sa nu nasc chiar, ma temeam sa nimeresc pe mâna ei. A mai intrat la 3 noaptea la mine şi a început a striga: "şi raji? Sperii alte fete!"

Doamne.... Doamne.... Ma rugam sa îmi rupă apele, leşinam de durere, vroiam sa îmi bag mâinile sa le rup singura, săream cu toată durerea în sus, mergeam, ma târâiam pe sub pat, vroiam deja sa ma arunc peste geam....

Când simţeam ca mi se duc ochii peste cap am chemat sora medicala, am rugat-o sa cheme doctorul ca nu pot, într-adevăr nu puteam nici sa deschid ochii, iar ea îmi spune : "iaca încă banii nu i-am mai cheltuit pentru tine pe telefon, eu o sa decid când vine doctorul şi când nu".... Ooohhhh doamne... La 4 jumate dimineata eram plina de sânge, sora medicala tot nu vroia sa cheme doctorul, a zis ca tot normal, aşteptam apele, a ieşit ea din camera, trec 10 minute, mi-am luat sudna şi m-am dus la baie. Am născut singura, Singura în sudna, o strigam, iar ea nu venea, deşi era aproape. Am născut din picioare, cu un picior pe masa din baie şi cu un picior ridicat, fetelor ca un câine am născut.... Pâna a venit ea, eu eram cu fetita în brate.... A venit şi striga la mine iar, că baia îi de sânge şi sa nu ma uit la fata, dar pâna a venit ea, eu deja o analizam şi plângeam, tremuram cu ea... Doamne..... Doamne..... Mi-au tăiat cordonul şi m-au trimis dintr-un capăt de coridor în alt capăt, cu cleştele în mână.... Mă ţineam de pereţi... M-am urcat pe capră, deja cu ajutorul fetei care era cu mine, ea a auzit strigatele mele, iar sora medicala aştepta medicul cu uşa închisa.... Au adus fata şi îmi zice: "da asta nu-i nici fata şi nici băiat". Doamne.... Credeam ca nu se termina durerea aia... Mi-au pus anestezie şi când m-am trezit la 8, nu venea nimeni... A intrat medicul şi îmi zice „Ce ai crezut?! Te-i odihnit o zi şi amu te-i chinuit, lasă că nu mori..... Eu vroiam sa mor.... Sa ma îngroape la picioarele ei...

În fine, la TV apare des Plahotniuc, precum că centrul mamei şi copilului e atât de bun şi nu ştiu ce, de ce nu arata alţi pereţi ai acestui spital???? Scâba, îmi e Scârba de acest spital...”