– De ce consideraţi că R. Moldova a fost un teren potrivit pentru recrutarea voluntarilor pentru războiul din estul Ucrainei?

O serie de factori explică de ce R. Moldova a fost ţinta campaniei de racolare a luptătorilor pentru Donbas. Primul şi cel mai evident ar fi proximitatea geografică între R. Moldova şi zona de conflict. Factorul distanţei relativ scurte a fost amplificat, cel puţin iniţial, de permeabilitatea frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean. Al doilea factor care a sporit „atractivitatea” R. Moldova a fost şi rămâne în continuare Transnistria, o entitate separatistă pe malul stâng al Nistrului patronată de Federaţia Rusă. Pe de o parte, imposibilitatea autorităţilor centrale de a exercita controlul asupra Transnistriei oferă Kremlinului un mediu foarte permisiv pentru desfăşurarea activităţilor de recrutare. Pe de altă parte, fiind produsul unui scurt război din 1992, Transnistria este un rezervor de luptători cu experienţă pentru teatrul real de operaţiuni.

Autonomia Găgăuză din sudul R. Moldova a reprezentat un alt factor adiţional care a încurajat activităţile de racolare. Accentuarea clivajelor dintre guvernul de la Chişinău şi autorităţile din Comrat pe subiectul orientării politicii externe (alimentat parţial de către Federaţia Rusă), precum şi o populaţie preponderent vorbitoare de limba rusă au atras atenţia scouterilor de luptători pentru Donbas. Să ne amintim în acest context că la originea crizei politice care s-a transformat într-un veritabil război convenţional ruso-ucrainean a stat decizia Federaţiei Ruse de a se opune cu toate mijloacele disponibile încheierii Acordului de Asociere între Ucraina şi Uniunea Europeană.

Al patrulea factor care a creat mediul favorabil pentru recrutarea luptătorilor în R. Moldova a fost (continuă şi astăzi) expunerea masivă a populaţiei la mass-media din Federaţia Rusă. De exemplu, potrivit rezultatelor sondajului realizat de Institutul pentru Politici Publice de la Chişinău în perioada martie–aprilie 2014, 41% din cei chestionaţi în legătură cu justificarea intervenţiei militare ruse în Crimeea au repetat unul din cele două mesaje promovate de mass-media rusă: intervenţia militară nu a avut loc (15%) sau intervenţia a fost justificată (26%). Deşi receptivitatea mesajelor venite de la Kremlin nu transformă automat o persoană într-un luptător, acest lucru, în combinaţie cu oferta financiară atractivă, face această tranziţie mai facilă, iar misiunea de recrutare mai uşoară.

 – Vă rog să elaboraţi un profil al cetăţeanului moldovean racolat pentru războiul din estul Ucrainei.

Informaţiile despre luptători din R. Moldova sunt departe de a fi complete. Însă analiza datelor extrase din surse deschise permite creionarea profilului în funcţie de vârstă, origine, ocupaţie, motivaţie şi rolul jucat în războiul din Donbas. Vârsta medie a luptătorilor identificaţi este de 30 de ani. În 2016, cel mai tânăr mercenar avea 20 de ani, iar cel mai în vârstă a împlinit 65 de ani. Mai mult de jumătate dintre luptători sunt originari din Transnistria. Cât priveşte teritoriul R. Moldova controlat de către autorităţile centrale, cei mai mulţi luptători, la prima vedere, au venit din centrul şi nordul republicii. Deşi informaţiile publice despre luptători originari din sudul R. Moldova sunt puţine, două cazuri de reţinere raportate în mass-media confirmă că şi luptători din Autonomia Găgăuză, posibil în număr mare, au plecat în Donbas.

Totodată, evaluarea informaţiilor disponibile arată că o treime din luptătorii identificaţi au servit în trecut în structurile de forţă legale (constituţionale) sau ilegale (în regiunea separatistă). Matricea motivaţională este cel puţin duală. Pe lângă interese pecuniare, luptătorii au invocat aspiraţia de a realiza sau continua cariera militară, necesitatea de apăra „ţara” de „fascişti ucraineni” sau tradiţia istorică de a lupta alături de Rusia. La acestea pot fi adăugate trăsăturile de ordin personal, precum predispunere la risc sporit şi manifestarea recurentă a violenţei. Promisiunile financiare au variat între 1.000 şi 3.000 de dolari pe lună, cei reţinuţi însă au declarat că au încasat 1.000 de dolari sau mai puţin.

Majoritatea luptătorilor din R. Moldova au făcut parte din unităţile ilegale ale „Republicii Populare Doneţk” (DNR). Ei au luat parte la lupte în componenţa „Volchya Sotnya”, „Sparta”, „Vostok” şi „Somali”. Cel puţin în patru cazuri luptători din R. Moldova au aderat la unităţile ilegale ale „Republicii Populare Luhansk” (LNR). Ei au luptat alături de formaţiunile „Rusich” şi „Bryanka SSSR”. În mod diferenţiat formaţiunile DNR şi LNR menţionate au fost angajate în acţiuni militare de proporţii în jurul aeroportului din Luhansk şi Doneţk, precum şi în încercuirea de la Ilovaisk şi bătălia pentru Debalţeve. Pe lângă experienţa vastă în acţiuni militare, nu este exclus ca împreună cu unităţile lor luptătorii din R. Moldova să fi participat la torturarea soldaţilor ucraineni şi la comiterea crimelor împotriva civililor.

Continuarea citiţi pe Jurnal de Chişinău.