Ca împărat al creştinilor, Constantin a arătat multă râvnă pentru unitatea credinţei creştine. Astfel, în toamna anului 312, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zărit pe cer, în plină zi, o cruce strălucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscripţia: „Prin acest semn vei birui”, iar pe timpul nopţii i s-a arătat în vis însuşi Isus Hristos, cu semnul crucii, cerându-i să pună acest semn sfânt pe steagurile soldaţilor săi, urmând să le fie protector în focurile bătăliei.

Constantin I sau Constantin cel Mare a fost împărat roman între 306 şi 337, devenind conducător al întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxentiu şi a lui Liciniu. Acesta a decedat în mai 337. Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano, prin care creştinismul este recunoscut de stat, însă va deveni religie de stat abia în timpul lui Teodosie cel Mare.

Sfânta Împărăteasă Elena a fost o femeie deosebit de credincioasă şi cunoscută pentru pioşenia ei. A înfăptuit pelerinajul în Palestina şi în provinciile răsăritene, fiindu-i atribuite găsirea moaştelor Sfintei Cruci a lui Hristos şi aflarea rămăşitelor celor trei magi.