Cezara Colesnic este plecată de 14 ani peste hotare. Este de profesie artist plastic, iar acesta a fost unul dintre motivele care au făcut-o să rămână în Belgia.

„Când vorbesc cu foştii mei colegi, foarte mulţi spun că au găsit alte soluţii pentru a supravieţui, pentru a activa în alte domenii. Mulţi au plecat. Când văd profesorii mei de la colegiu şi academie îmi pare foarte rău că ţara noastră pur şi simplu nu îşi valorează oamenii şi talentele. Cred că ceea ce îmi lipseşte mie de acasă nu mai există deja”, a declarat Cezara Colesnic.

În aceeaşi situaţie sunt şi mulţi alţi cetăţeni de ai noştri. 

„Vreau să vă spun că sunt în Marea Britanie de 14 ani. Mi-am găsit a doua jumătate aici, am făcut o familie, avem trei copii, 12, 7 şi doi ani. Lucrez într-o companie pentru prestări de servicii şi am început ca un muncitor de rând, iar treptat-treptat şefii mei au văzut că am aptitudini şi ambiţii şi m-au trimis la cursuri de perfecţionare, iar acum mă pregătesc pentru un post mai înalt”, a spus Ana Jechea, stabilită la Londra.

Deşi sunt peste hotare, conaţionalii noştri spun că le pasă de ceea ce se întâmplă la noi în ţară şi au participat la protestele faţă de schimbarea sistemului electoral organizate în ţările în care sunt stabiliţi. 

„Am vrut să ne facem auziţi şi noi prin faptul că suntem acolo, să arătăm că avem şi noi o părere referitor schimbarea sistemului electoral la noi în ţară. Majoritatea celor din diasporă sunt de părerea că nu este nevoie de această schimbare”, a spus Galina Sajin, de la Bologna.

„Nu este foarte uşor să organizăm flashmoburi sau proteste, dar mie îmi pasă foarte mult de concetăţenii noştri, de oamenii din sat de la mine, care suferă, şi încerc să lupt pentru cei de acasă”, spune Angela Gardner, de la Berlin.

Unii spun chiar că se gândesc să se întoarcă acasă. 

„Deşi sunt plecată de mai mult de jumătate din viaţa mea în străinătate şi având foarte multe experienţe şi contacte cu societăţi cu personalităţi, chiar şi având oportunităţi aici, niciodată nu m-am gândit că revenirea acasă ar fi ceva banal. Doar că ea nu trebuie realizată într-un mod direct şi imediat. O revenire se pregăteşte. Cei plecaţi devenim mult mai sensibili faţă de anumite lucruri şi insensibili faţă de altele. Şi atunci nu doar factorul economic sau politic stă în calea revenirii noastre, ci în primul rând cel social”, spune Doina Guzun, stabilită la Paris.

„Sper ca în septembrie să mă întorc acasă definitiv, acesta cred că e cel mai mare vis pe care ar trebui să-l realizez. Nu mai pot, de 15 ani sunt plecată peste hotare, gata. Mă consider enorm de mândră şi fericită să fiu cetăţeancă a Republicii Moldova şi mă întorc înapoi cu un bagaj de cunoştinţe mai mare, că am lucrat şi în pizzerie, şi croitoreasă, am lucrat şi la patiserie, am învăţat şi de bodyguard, credeţi-mă că le-am încercat pe toate”, povesteşte Cristina Pruteanu, din Italia.

Emisiunea poate fi urmărită în fiecare joi, de la ora 21:30, la Jurnal TV, dar şi la Jurnal FM.