La 15 iunie 1889 a încetat din viaţă Mihai Eminescu, una dintre cele mai luminate minţi ale secolului XIX. Spiritul românesc a pierdut un poet, dar şi un publicist temerar, care a ars ca o torţă vie pentru ca ţara sa să devină un stat liber, puternic, independent. În fiecare an în România se vând circa 60.000 de volume de Mihai Eminescu. Şi astăzi publicistul şi poetul Eminescu rămâne a fi unul dintre cei mai citiţi autori. Veacurile nu-i ştirbesc eternitatea, geniul lui nu păleşte, cuvântul lui rămâne viu şi spiritu-i vizionar nu se destramă în hăurile vremii.

Spaţiul cultural naţional nu ar fi fost la fel de valoros şi romantic fără poetul Eminescu, dimensiunea politică românească nu ar fi fost la fel de importantă şi ascendentă fără nota acidă şi sinceră a publicistului Eminescu, învăţământul nu ar fi fost la fel de prolific şi eficient fără implicarea profesională, de multe ori, salvatoare a lui Eminescu în procesul educaţional al vremii. 

Eminescu e un cuvânt polisemnatic şi valorificarea a tot ce înseamnă ar fi cel mai profund gest de recunoştinţă pentru sacrificiul său, pentru epuizarea sa, căci a trăit puţin şi într-un ritm intempestiv, ca să reuşească să ne spună cât mai multe dintre adevărurile sale valabile şi azi.

Vocea Sa distinctă ne călăuzeşte şi acum, pentru că da, în statul nostru capturat acum ca niciodată e resimţítă aserţiunea eminesciană conform căreia „pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii".

Îndemn concetăţenii mei să se aplece asupra operei marelui poet şi publicist cu mai puţin patos şi mai multă dedicaţie, să nu-l „încremenească” în colivia strâmtă a unui mit, ci să-l cinstească prin lecturi temeinice şi respectuoase”, este mesajul semnat de Andrei Năstase, preşedintele Platformei Demnitate şi Adevăr.