Drumul care leagă strada Balcani de satul Ghidighici a fost reparat anul trecut şi a costat 3000 000 de lei, bani alocaţi de Chişinău. Reparaţia acestuia, însă, s-a oprit exact în valea de lângă uzinele de asfalt, nu a continuat până în localitate, încă aproximativ 2 km, deşi şi această porţiune este foarte de rea.

Şoferii sunt nemulţumiţi că-şi strică în continuare maşinile: „Chiar nu s-a găsit nişte asfalt şi pentru această bucăţică de drum rămasă până în sat, cu atâtea uzine de asfalt care funcţionează în Ghidighici?”, se întreabă  Mihai, şoferul unui microbuz. Şi alţi locuitori din Ghidighici fac trimitere la aceste uzine: „Cu patru uzine de asfalt în sat drumurile noastre ar fi trebuit să fie accesibile pentru toţi locuitorii. Chiar dacă nu sunt cele mai rele în comparaţie cu drumurile din alte suburbii, avem uliţe care pe timp de ploaie se transformă într-o mlaştină”, susţine Olga, locuitoare din Ghidighici.

Referitor la proiectul de reparaţie capitală a acestui drum care leagă capitala de Ghidighici, primarul satului, Serafim Isac afirmă că nu i s-a cerut opinia: „Totul s-a hotărât la nivel de municipiu, ei au organizat licitaţia, ei au reparat drumul”.

Şi în cazul acestei localităţi municipale, primarul este responsabil doar de plombarea gropilor, mai exact de supravegherea calităţii plombărilor. „Vin inginerii şi fixează suprafaţa găurilor, le numără, ca să ştie cât asfalt să aducă, după care, din banii alocaţi de municipiu, încep lucrările”, ne informează Serafim Isac despre ce înseamnă plombarea drumurilor în localitatea pe care o conduce.

Cu toate acestea, spune Isac, la sfârşitul lucrărilor primarul este obligat să semneze nişte acte: „Mi-au adus să semnez documentul de cheltuieli, dar de unde să ştiu eu, cum pot să măsor sau să cântăresc asfaltul, ceea ce fac ei?”, se întreabă mai mult retoric primarul, afirmând că i-a apărut la un moment dat frica să semneze aceste documente, dar până la urmă le-a semnat. Ceea ce ţine de responsabilitatea sa, primarul spune că  urmăreşte atent cum se plombează gropile şi le indică lucrătorilor ce le-a scăpat şi ce n-au făcut bine.

Citiţi continuarea articolului în Jurnal de Chişinău